Cat timp poate fi detasata o persoana intr-o institutie publica?

In functie de tipul de personal care este detasat in cadrul unei institutii publice, respectiv personal contractual sau functionar public, devin incidente prevederile Legii 53/2003 - Codul muncii, republicata sau, dupa caz, ale Legii 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. In ceea ce priveste personalul contractual acesta poate fi detasat in conformitate cu prevederile art. 46 din Codul muncii, republicat, care stabilesc ca detasarea poate fi dispusa pe o perioada de cel mult un an. In mod exceptional, perioada detasarii poate fi prelungita pentru motive obiective ce impun prezenta salariatului la angajatorul la care s-a dispus detasarea, cu acordul ambelor parti, din 6 in 6 luni. Astfel, conform prevederilor alin. (1) al art. 46 din Codul muncii, angajatorul poate dispune, fara a fi necesar acordul salariatului, detasarea acestuia pe o perioada de cel mult un an, urmand ca eventualele prelungiri ale detasarii sa poata fi realizate, in conditiile alin. (2) al aceluiasi articol, respectiv din 6 in 6 luni numai cu acordul ambelor parti. Salariatul poate refuza detasarea dispusa de angajatorul sau numai in mod exceptional si pentru motive personale temeinice (art. 46 alin. (3) din Codul muncii). In ceea ce priveste detasarea functionarului public, aceasta se realizeaza in conditiile stabilite de Legea 188/1999 si anume, in cadrul art. 89 si urm. Conform acestor prevederi legale detasarea in interesul autoritatii sau institutiei publice in care urmeaza sa isi desfasoare activitatea functionarul public poate fi realizata pentru o perioada de cel mult 6 luni. In cursul unui an calendaristic un functionar public poate fi detasat mai mult de 6 luni numai cu acordul sau scris. Asadar, in aceasta situatie legea stabileste doar durata initiala a detasarii, care poate fi realizata fara acordul functionarului public, respectiv 6 luni, pentru ca apoi sa lase la latitudinea partilor, in functie de interesul autoritatii sau institutiei publice in care urmeaza sa fie detasat functionarul public perioada pentru care se prelungeste detasarea respectiva. Functionarul public poate refuza detasarea dacă se afla in una dintre urmatoarele situatii: a) graviditate; b) isi creste singur copilul minor; c) starea sanatatii, dovedita cu certificat medical, face contraindicata detasarea; d) detasarea se face intr-o localitate in care nu i se asigura conditii corespunzatoare de cazare; e) este singurul intretinator de familie; f) motive familiale temeinice justifica refuzul de a da curs detasarii. In concluzie, nici Codul muncii si nici Legea 188/1999 nu limiteaza la o anumita durata detasarea, insa in ambele situatii este reglementata expres durata detasarii pentru care un salariat (personal contractual sau functionar public) poate fi detasat, fara acordul prealabil al acestuia, de angajator, in cadrul altei institutii publice.

NORME legea unica a salarizarii

Ordinul MMFPS nr. 32/2010 - monitorizarea si controlul aplicarii prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009 - salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice la nivelul institutiilor si autoritatilor publice ale administratiei locale

Ordinul ministerului muncii, familiei si protectiei sociale nr. 32/2010 pentru monitorizarea si controlul aplicarii prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice la nivelul institutiilor si autoritatilor publice ale administratiei locale a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 31, din 15 ianuarie 2010.
Avand in vedere:
— prevederile art. 10 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice;
— Hotararea Guvernului nr. 11/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, cu modificarile si completarile ulterioare;
— Hotararea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice, cu modificarile si completarile ulterioare, ministrul muncii, familiei si protectiei sociale si ministrul finantelor publice emit urmatorul ordin:
Art. 1. — Se aproba organizarea unui sistem de monitorizare si control al aplicarii prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice la nivelul institutiilor si autoritatilor publice ale administratiei locale, prin agentiile teritoriale pentru prestatii sociale si directiile generale ale finantelor publice teritoriale, din subordinea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si, respectiv, Ministerului Finantelor Publice.
Art. 2. — (1) Pana la data de 31 ianuarie 2010 agentiile teritoriale pentru prestatii sociale, cu sprijinul directiilor generale ale finantelor publice teritoriale, vor proceda la instruirea ordonatorilor principali de credite ai autoritatilor publice locale (primarii si consilii judetene), precum si a persoanelor din cadrul acestora cu responsabilitati in reincadrarea personalului propriu, in legatura cu modul de stabilire a salariilor in primul an de aplicare a Legii nr. 330/2009, pe baza precizarilor metodologice aprobate de Guvern la propunerea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si Ministerului Finantelor Publice.
(2) Pentru ordonatorii secundari si tertiari de credite, al caror personal urmeaza sa fie reincadrat, instruirea asupra modului de aplicare a cadrului legal se va face de catre ordonatorii principali de credite.
Art. 3. — (1) Controlul aplicarii Legii nr. 330/2009 de catre autoritatile publice locale revine in sarcina agentiilor teritoriale pentru prestatii sociale, in privinta actelor de decizie interna ale ordonatorilor de credite ai institutiilor si autoritatilor publice locale, prin care se stabileste salarizarea personalului propriu.
(2) In vederea aplicarii prevederilor alin. (1), ordonatorii de credite ai institutiilor si autoritatilor publice locale au obligatia sa transmita unitatilor de trezorerie teritoriale unde au contul deschis, pana la data de 3 februarie 2010, situatia privind modul de reincadrare a personalului, conform statului de personal pe luna ianuarie 2010 al carui modelul este prevazut in anexa nr. 1 la prezentul ordin. Unitatile de trezorerie teritoriale transmit situatiile grupate pe ordonatori principali de credite ai bugetelor locale la activitatile de trezorerie si contabilitate publica judetene. Activitatile de trezorerie si contabilitate publica judetene transmit situatiile grupate pe ordonatori principali de credite ai bugetelor locale agentiilor teritoriale pentru prestatii sociale.
(3) Controlul prevazut la alin. (1) se realizeaza de catre agentiile teritoriale pentru prestatii sociale in perioada 1 februarie—31 martie 2010.
(4) Dupa verificarea situatiilor privind modul de reincadrare a personalului, agentiile teritoriale pentru prestatii sociale comunica ordonatorilor de credite rezultatul verificarii. Adresa de comunicare va fi transmisa prin unitatile de trezorerie teritoriale.
(5) Ordonatorii de credite au obligatia ca in termen de 5 zile lucratoare de la data comunicarii sa corecteze eventualele reincadrari eronate si sa retransmita situatia prevazuta la alin. (2). In caz contrar, agentiile teritoriale pentru prestatii sociale vor sesiza Curtea de Conturi asupra neregulilor constatate.
Art. 4. — Controlul aplicarii Legii nr. 330/2009 de catre autoritatile publice locale revine in sarcina directiilor finantelor publice teritoriale, in privinta concordantei dintre totalul de plata inscris in situatia recapitulativa prevazuta in anexa nr. 2 la prezentul ordin si documentele de plata privind drepturile de personal. In cazul in care, pentru plata drepturilor aferente lunii martie a.c., ordonatorii de credite ai bugetelor locale nu detin documentul eliberat de catre agentiile teritoriale pentru prestatii sociale, care atesta verificarea modului de reincadrare a personalului, unitatile Trezoreriei Statului vor sesiza Curtea de Conturi asupra neregulilor constatate.
Art. 5. — Controlul exercitat de agentiile teritoriale pentru prestatii sociale si directiile generale ale finantelor publice teritoriale nu exonereaza de raspundere ordonatorii de credite, in eventualitatea unor iregularitati, constatate ulterior, in legatura cu modul de reincadrare a personalului.

Desfasurarea de activitati remunerate in perioada concediului pentru un interes personal legitim

Inainte de intrarea in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 105/2009 privind unele masuri in domeniul functiei publice, art. 95 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici[2] avea urmatorul continut: Raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivata a functionarului public, pentru un interes personal legitim, in alte cazuri decat cele prevazute la alin. (1) si la art. 94 alin. (1), pe o perioada cuprinsa intre o luna si 3 ani.
19 Octombrie 2009

drd. Ana Cioriciu Stefanescu
Cererea functionarului public apare ca o oferta iar aprobarea conducatorului autoritatii sau institutiei publice constituie acceptarea, ambele ducand la realizarea acordului de vointa, cu precizarea ca interesele personale trebuie sa fie similare cu cele prevazute la art. 95 alin. (1) si art. 94 alin. (1) din Legea nr. 188/1999. Nici un tert (altcineva decat partile raportului de serviciu), nu pot interveni in aceasta chestiune; numai legiuitorul a exclus desfasurarea de activitati remunerate din sfera intereselor personale legitime care sa justifice suspendarea raportului de serviciu. Fac exceptie situatiile in care functionarul public este numit sau ales intr-o functie de demnitate publica, pentru perioada respectiva, este incadrat la cabinetul unui demnitar, este desemnat de catre autoritatea sau institutia publica sa desfasoare activitati in cadrul unor misiuni diplomatice ale Romaniei ori in cadrul unor organisme sau institutii internationale, pentru perioada respectiva, desfasoara activitate sindicala remunerata pentru care este prevazuta suspendarea in conditiile legii – cazuri in care raportul de serviciu se suspenda de drept iar functionarul public este platit.

In prezent, articolul mentionat dispune: „Raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivata a functionarului public, pentru un interes personal legitim, in alte cazuri decat cele prevazute la alin. (1) si la art. 94 alin. (1), pe o perioada cuprinsa intre o luna si 6 luni, fara ca perioadele cumulate de suspendare sa depaseasca 3 ani in cariera functionarului public in cadrul aceleiasi autoritati sau institutii publice. Conducatorul autoritatii sau institutiei publice nu poate aproba cererea de suspendare a raportului de serviciu al functionarului public daca interesul personal legitim este justificat prin desfasurarea de activitati remunerate pe perioada suspendarii raporturilor de serviciu."

Cererea de suspendare a raportului de serviciu se solicita in scris si motivat de functionarul public, cu cel putin 15 zile calendaristice inainte de data cand se solicita suspendarea si se aproba prin act administrativ de conducatorul autoritatii sau institutiei publice, numai pe baza unor documente justificative. Refuzul aprobarii cererii de suspendare a raportului de serviciu in pofida probelor prezentate cu privire la seriozitatea motivelor personale ar putea fi analizata prin prisma abuzului de drept.

Pentru perioda suspendata nu se presteaza munca si nu se plateste salariul.

Se poat intalni situatia in care in care interesul personal legitim a fost justificat, de exemplu, de studii sau de ingrijirea unei rude bolnave iar functionarul public, ce a obtinut aprobarea efectuarii concediului, in intervalul suspendarii raportului de serviciu doreste sa se incadreze din diverse motive (ruda a decedat sau s-a insanatosit ori a renuntat la studii si postul a fost ocupat temporar; desi aceste evenimente nu s-au intamplat, apreciaza ca poate desfasura activitati remunerate pe baza unui contract de munca la domiciliu, cu program cu timp partial sau flexibil ori pe baza unei conventii civile concomitent cu rezolvarea intereselor personale).

Din moment ce interesul personal legitim este justificat de ingrijirea rudei bolnave sau de studii si nu de desfasurarea de activitati remunerate am aprecia ca nu exista impiediment. Dar, dreptul functiei publice, ca subramura a dreptului administrativ si deci a dreptului public, a fost creat pentru cresterea autoritatii puterii publice asupra functionarilor investiti in functii publice, spre deosebire de dreptul muncii aparut din necesitatea protejarii celui mai slab (salariatul)3. In caz de indoiala asupra aplicarii unei norme de drept se va interpreta in favoarea statului si nu a functionarului public, dat fiind principiul preemtiunii interesului public.

Deci, important este sa nu fie afectat interesul public de interesul personal legitim al functionarului public.

Ar fi utile clarificari prin acte normative cu privire la aceste aspecte, ori lamuriri din partea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

___

NOTE:
1Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 668 din 06 octombrie 2009.
2Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, modificata si completata ulterior.
3Alexandru Ticlea, Opinii privind dreptul public al muncii – subramura a dreptului muncii, in Revista romana de dreptul muncii, nr. 4/2009, p. 14.

Functionarul public si caracteristicile sale

6 Octombrie 2009Autor: drd. Ana Cioriciu Stefanescu
" Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici[1], defineste (in art. 2 alin. 2) functionarul public ca fiind „persoana numita, in conditiile legii, intr-o functie publica”.[2]"
1. Notiunea de functionar public
Literatura de specialitate a caracterizat functionarul public astfel:
a) „persoana legal investita prin numire intr-o functie publica din structura unui serviciu public administrativ, in scopul indeplinirii competentei acestuia”3;
b) „persoana fizica ce face parte dintr-o autoritate sau institutie publica, aflata in raporturi ierarhice si care, a fost legal investita cu exercitiul unei functii publice, de regula, pentru o perioada de timp nedeterminata, fiind salarizata pentru activitatea depusa.”4;
c) „cetateanul numit in conditiile legii intr-o functie publica, in serviciul unei autoritati publice centrale sau locale, ori, dupa caz, intr-o institutie publica aflata sub autoritatea organelor centrale ale administratiei publice sau a consiliilor judetene ori locale”5.
Codul penal,6 prin termenul de functionar public are in vedere (art. 161) „orice persoana care exercita permanent sau temporar o insarcinare de orice natura, in serviciul vreuneia dintre unitatile la care se refera art. 159 Cod penal7, precum si „orice persoana care exercita o insarcinare in serviciul unei persoane juridice de drept privat” (art. 162).
Se observa ca intre notiunile de functionar si functionar public s-a realizat o distinctie clara, cea de „functionar” fiind folosita pentru desemnarea angajatilor din sectorul privat. Art. 159 din Codul penal dispune ca termenul public din sintagma functionar public se intelege “tot ce priveste autoritatile publice, institutiile publice sau alte persoane juridice de drept public”.
Definitia functionarului public din Codul penal este deci mult prea vasta si nu este adecvata Legii nr. 188/1999. Art. 6 din acest act normativ stipuleaza ca prevederile sale nu se aplica:
„a) personalului contractual salariat din aparatul propriu al autoritatilor si institutiilor publice, care desfasoara activitati de secretariat, administrative, protocol, gospodarire, intretinere-reparatii si de deservire, paza, precum si altor categorii de personal care nu exercita prerogative de putere publica. Persoanele care ocupa aceste functii nu au calitatea de functionar public si li se aplica legislatia muncii;
b) personalului salariat incadrat, pe baza increderii personale, la cabinetul demnitarului;
c) corpului magistratilor;
d) cadrelor didactice;
e) persoanelor numite sau alese in functii de demnitate publica”.
Personalul contractual din administratia publica este destul de numeros, fiind format nu numai din cei care desfasoara activitati de secretariat, administrative, protocol, gospodarire, intretinere-reparatii si de deservire, paza – in institutiile si autoritatile publice, ci si din alte categorii de personal, in afara celor care nu exercita prerogative de putere publica potrivit art. 6 lit. a) din Legea nr. 188/1999. Totusi, diferentierea este discutabila intrucat prerogativele mentionate sunt exercitate similar ca in cazul functionarilor publici si de o anumita categorie de salariati care indeplinesc activitati specializate (economice, juridice etc.) din: Consiliul Economic si Social; Comisia de Supraveghere a Pensiilor Private; Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare; Consiliul National al Audiovizualului; Banca Nationala a Romaniei; Serviciul Public de Radio si de Televiziune; unitatile Ministerului Internelor si Reformei Administrative; Serviciul Roman de Informatii; Serviciul de Informatii Externe; Serviciul de Protectie si Paza; Serviciul de Telecomunicatii Speciale; Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta. De asemenea, prin eludarea legii inca exista, la unele institutii, personal contractual care exercita prerogative de putere publica potrivit legii; la acesta se refera art. 2 alin. 3 coroborat cu art. 111 din Legea nr. 188/1999. 8
Rezulta din vedere cele expuse, ca functionarul public este acea persoana numita, intr-o functie publica din cadrul aparatului de lucru al autoritatilor administratiei publice centrale si locale, al autoritatilor administrative autonome, pentru realizarea de catre acestea a competentelor conferite de lege.

2. Trasaturile caracteristice ale functionarului public
Pe baza definitiilor legale si doctrinare, au fost evidentiate urmatoarele trasaturi ale functionarului public9:
a) functionar public nu poate fi decat o persoana fizica, nu si o persoana juridica;
b) investirea functie publica se face cu respectarea prevederilor legale, printr-un act de numire, de regula precedat de un concurs si urmat de depunerea juramantului;
c) persoana numita functie publica trebuie sa desfasoare o activitate continua permanenta pe o durata, de regula, nedeterminata;
d) functionarul public indeplineste atributiile functiei publice in scopul realizarii competentei autoritatii publice din care face parte functia;
e) pe intreaga perioada a ocuparii functiei publice, functionarul are anumite drepturi si obligatii, expres prevazute de dispozitiile legale in materie;
f) pentru activitatea prestata in functia publica, functionarii sunt remunerati sub forma unui salariu.



--------------------------------------------------------------------------------

1 Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, modificata ulterior.
2 Romeo - Paul Postelnicu, Statutul functionarilor publici, Editura Universitara, „Carol Davila”, Bucuresti, 2006, p. 103.
3 Verginia Vedinas, Statutul functionarilor publici, Editura Nemira, Bucuresti, 1998, p. 405.
4 Romeo - Paul Postelnicu, Statutul functionarilor publici, op. cit., p. 107.
5 Antonie Iorgovan, Valentina Gilescu, Drept administrativ si stiinta administratiei, Bucuresti,
1986, p. 224.
6 Publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 575 din 29.06.2004 modificata si completata ulterior.
7 Art. 159 din Codul penal - prin termenul public se intelege tot ce priveste autoritatile publice, institutiile publice sau alte persoane juridice de drept public.
8 Ionel Petrea, Ana Cioriciu Stefanescu, Consideratii teoretice si practice privind promovarea in administratia publica, in „Revista romana de dreptul muncii”, nr. 4/2008, p. 67-68.
9 Ioan Alexandru, Tratat de administratie publica, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2008, p. 513-514.


Articolul urmator (2 din 603)

--------------------------------------------------------------------------------

Print YM Articol interesant (1)

--------------------------------------------------------------------------------


Publicitate RapidaDescarca gratuit Bara Avocatnet.ro
Stiri, forum, muzica, vreme,cautare. Toate in timp real. Gratuit. Peste 10.000 de oameni au descarcat deja Bara Avocatnet.ro. Incearca si tu!

Vreau si eu reclama aici!
Comenteaza si tu!
Utilizator:

Mesaj: