Se afișează postările cu eticheta Ore Noapte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ore Noapte. Afișați toate postările
marți, 11 iunie 2013
Munca de noapte: Obligatiile angajatorului
Potrivit art. 119 din Codul muncii, republicat, angajatorul are obligatia de a tine evidenta orelor de munca prestate de fiecare salariat si de a supune controlului inspectiei muncii aceasta evidenta ori de cate ori exista o solicitare in acest sens.
Nu exista o alta dispozitie care sa dezvolte prevederea legala privind evidenta muncii salariatilor. Asadar, modalitatea concreta de efectuare a inscrierilor in pontaj nu este reglementata de lege. Apreciem astfel ca angajatorul va tine evidenta timpului de munca al salariatilor, consemnand prin pontaj situatia de fapt exacta a salariatului: prezenta la munca a salariatului pe timp de zi sau noapte, absentele nemotivate sau motivate pentru diferite motive (concediu de odihna, din motive medicale etc.).
Munca prestata intre orele 22:00-6:00 este considerata munca de noapte. Dar pentru ca angajatorul sa fie obligat sa compenseze munca de noapte salariatul trebuie sa fie salariat de noapte.
Potrivit art. 125 alin. (2) din Codul muncii republicat, salariatul de noapte reprezinta, dupa caz:
a) salariatul care efectueaza munca de noapte cel putin 3 ore din timpul sau zilnic de lucru;
b) salariatul care efectueaza munca de noapte in proportie de cel putin 30% din timpul sau lunar de lucru.
Observam ca in viziunea legiuitorului, salariatul de noapte este ori salariatul care efectueaza munca de noapte cel putin 3 ore din timpul sau zilnic de lucru, ori cel care efectueaza munca de noapte in proportie de cel putin 30% din timpul sau lunar de lucru.
Astfel, daca din timpul sau lunar de lucru salariatul efectueaza in procent de cel putin 30% munca de noapte, atunci este considerat salariat de noapte. Asadar, pentru a ne regasi intr-o asemenea situatie nu este necesar a se depasi cu prestarea muncii de noapte procentul de 30% din timpul lunar de lucru al salariatului, ci de a atinge cel putin acest procent.
Totodata, daca din timpul sau zilnic de lucru, salariatul efectueaza munca de noapte cel putin 3 ore, atunci este considerat salariat de noapte.
marți, 9 octombrie 2012
Salariat de noapte. Munca in ture. Cum organizam legal programul de lucru?
Vom vedea, prin randurile urmatoare, in ce masura se poate organiza program de lucru de 12/24, 12/48 pentru salariatii incadrati in conditii speciale de munca.
Raspuns:
Intelegem ca salariatii in cauza sunt salariati de noapte. Astfel, salariatul de noapte reprezinta, dupa caz:
a) salariatul care efectueaza munca de noapte cel putin 3 ore din timpul sau zilnic de lucru;
b) salariatul care efectueaza munca de noapte in proportie de cel putin 30% din timpul sau lunar de lucru.
Conform art. 125 alin. (4) din Codul muncii , durata normala a timpului de lucru pentru salariatii de noapte a caror activitate se desfasoara in conditii speciale sau deosebite de munca nu va depasi 8 ore pe parcursul oricarei perioade de 24 de ore decat in cazul in care majorarea acestei durate este prevazuta in contractul colectiv de munca aplicabil si numai in situatia in care o astfel de prevedere nu contravine unor prevederi exprese stabilite in contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior.
Asadar, numai in situatia in care majorarea acestei durate este prevazuta in contractul colectiv de munca aplicabil, durata normala a timpului de lucru pentru salariatii de noapte a caror activitate se desfasoara in conditii speciale sau deosebite de munca va depasi 8 ore pe parcursul oricarei perioade de 24 de ore.
Mai mult, chiar si in situatia in care in contractul colectiv de munca este prevazuta o asemenea majorare, cele 12 ore efectuate dupa o perioada de repaus de 24 de ore trebuiesc urmate de o alta perioada de repaus de 24 de ore, conditie care, in situatia prezentata nu este indeplinita. Asa cum ati prezentat situatia ar insemna ca salariatul, dupa cele 12 ore suplimentare sa beneficieze de un repaus de 12 ore si nu de 24 de ore asa cum este impus de Codul muncii in articolul pe care l-ati citat.
Data aparitiei: 05 Octombrie 2012
miercuri, 16 februarie 2011
Lucrul de noapte – interpretare cu probleme, aplicare dupa ureche
Prevederi la nivel european
Directiva 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru identifica drept lucratori de noapte doua categorii de salariati:
- orice salariat care lucreaza cel putin trei ore din programul sau zilnic normal pe timp de noapte;
- orice salariat care poate lucra pe timp de noapte o anumita proportie din timpul sau de lucru anual, definit la latitudinea statului respectiv in legislatia nationala sau in contractele colective de munca.
Codul muncii: o aplicare a Directivei, care aduce neclaritati
Conform Codului muncii, salariatii de noapte sunt salariatii care, dupa caz:
a) lucreaza cel putin 3 ore in timpul noptii (intre orele 22 si 6) – prevedere concordanta cu cea la nivel european
b) efectueaza munca de noapte in proportie de cel putin 30% din timpul lor lunar de lucru (prevedere data in aplicarea Directivei mentionate)
Dupa cum vedem, Codul muncii ofera doua variante conform cu care munca este de noapte, „dupa caz”. Cine apreciaza insa daca e „cazul” primei variante sau e „cazul” celei de-a doua (care este mai favorabila salariatilor)?
Solutia se da de la angajator la angajator. In ce ne priveste, observam ca varianta a doua include prima varianta, deci este mai des aplicabila.
Din cauza efectelor posibile asupra salariatilor, Codul muncii instituie si urmatoarele drepturi: inainte de a presta cel putin 3 ore de munca pe noapte, salariatii in cauza sunt supusi unui examen medical gratuit (gratuit pentru salariati, dar platit de angajator); ulterior, examinarea medicala se realizeaza periodic si, conform art. 124 alin. 3, daca au probleme de sanatate recunoscute ca avand legatura cu munca de noapte, salariatii in cauza trebuie trecuti la o munca de zi pentru care sunt apti.
Durata normala a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depasi o medie de 8 ore pe zi, calculata pe o perioada de referinta de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul saptamanal. Aceasta este prevederea Codului muncii. Care mai arata ca salariatii care lucreaza de noapte beneficiaza de un program de lucru redus cu o ora fata de durata normala a zilei de munca, fara reducerea salariului de baza.
Daca aceasta reducere de program de lucru nu se poate acorda, salariatii care lucreaza noaptea au dreptul la un spor la salariu de minim 15% din salariul de baza pentru fiecare ora de munca de noapte prestata.
Este vreo problema?
Este: lipsa sanctiunilor face ca aceste drepturi sa nu fie respectate de societatile care utilizeaza frecvent munca de noapte. Si care prefera sa plateasca o amenda de cateva mii de lei, odata la cateva luni sau un an, decat sa plateasca sporuri de noapte de zeci de mii de lei.
Horatiu Sasu
Jurist si economist
Consultant in afaceri
Directiva 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru identifica drept lucratori de noapte doua categorii de salariati:
- orice salariat care lucreaza cel putin trei ore din programul sau zilnic normal pe timp de noapte;
- orice salariat care poate lucra pe timp de noapte o anumita proportie din timpul sau de lucru anual, definit la latitudinea statului respectiv in legislatia nationala sau in contractele colective de munca.
Codul muncii: o aplicare a Directivei, care aduce neclaritati
Conform Codului muncii, salariatii de noapte sunt salariatii care, dupa caz:
a) lucreaza cel putin 3 ore in timpul noptii (intre orele 22 si 6) – prevedere concordanta cu cea la nivel european
b) efectueaza munca de noapte in proportie de cel putin 30% din timpul lor lunar de lucru (prevedere data in aplicarea Directivei mentionate)
Dupa cum vedem, Codul muncii ofera doua variante conform cu care munca este de noapte, „dupa caz”. Cine apreciaza insa daca e „cazul” primei variante sau e „cazul” celei de-a doua (care este mai favorabila salariatilor)?
Solutia se da de la angajator la angajator. In ce ne priveste, observam ca varianta a doua include prima varianta, deci este mai des aplicabila.
Din cauza efectelor posibile asupra salariatilor, Codul muncii instituie si urmatoarele drepturi: inainte de a presta cel putin 3 ore de munca pe noapte, salariatii in cauza sunt supusi unui examen medical gratuit (gratuit pentru salariati, dar platit de angajator); ulterior, examinarea medicala se realizeaza periodic si, conform art. 124 alin. 3, daca au probleme de sanatate recunoscute ca avand legatura cu munca de noapte, salariatii in cauza trebuie trecuti la o munca de zi pentru care sunt apti.
Durata normala a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depasi o medie de 8 ore pe zi, calculata pe o perioada de referinta de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul saptamanal. Aceasta este prevederea Codului muncii. Care mai arata ca salariatii care lucreaza de noapte beneficiaza de un program de lucru redus cu o ora fata de durata normala a zilei de munca, fara reducerea salariului de baza.
Daca aceasta reducere de program de lucru nu se poate acorda, salariatii care lucreaza noaptea au dreptul la un spor la salariu de minim 15% din salariul de baza pentru fiecare ora de munca de noapte prestata.
Este vreo problema?
Este: lipsa sanctiunilor face ca aceste drepturi sa nu fie respectate de societatile care utilizeaza frecvent munca de noapte. Si care prefera sa plateasca o amenda de cateva mii de lei, odata la cateva luni sau un an, decat sa plateasca sporuri de noapte de zeci de mii de lei.
Horatiu Sasu
Jurist si economist
Consultant in afaceri
luni, 8 noiembrie 2010
Cum se platesc orele suplimentare efectuate sambata si duminica, inclusiv noaptea
Problematica in cauza vizeaza trei segmente distincte: orele suplimentare, repausul saptamanal precum si munca de noapte.
Orele suplimentare
Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, (40 ore pe saptamana, respectiv 30 ore pe saptamana pentru tinerii cu varsta pana in 18 ani), este considerata munca suplimentara.
Munca suplimentara se efectueaza numai cu acordul salariatului, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident.
Codul muncii prevede ca munca suplimentara se compenseaza cu ore libere platite in urmatoarele 30 de zile dupa efectuarea acestora (art. 119 alin.(1)).
Asadar, sporul pentru munca suplimentara se acorda numai in cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul legal de 30 de zile.
Potrivit Codul muncii, cand compensarea nu este posibila in luna urmatoare, cel in cauza va primi un spor la salariu stabilit prin negociere si nu poate fi - prevede art. 120 - mai mic de 75% din salariul de baza.
Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 nr. 2.895/2006 prevede la art. 41 alin. (2) lit. c) ca orele care nu au fost compensate cu timp liber corespunzator se platesc sub forma de spor, care este de 100% din salariul de baza.
Intrucat regula este ca se aplica prevederea mai favorabila pentru salariati, orele suplimentare se platesc cu un spor de 100% din salariul de baza.
Repausul saptamanal
In ceea ce priveste repausul saptamanal, potrivit art. 132 din Codul muncii, acesta se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica.
In doua ipoteze – pericolul de a se prejudicia interesul public sau pericolul de a se periclita desfasurarea normale a activitatii – conform art. 132 alin. (2) din Codul muncii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca sau prin regulamentul intern.
In aceasta situatie, salariatii beneficiaza de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca (art. 123 alin. 3).
In plus, art. 132 alin. (4) stabileste ca, in situatii de exceptie zilele de repaus saptamanal sunt acordate cumulat, dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor. In acest caz, salariatii au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. (2) din Codul muncii, respectiv, dublul sporului de 100% din salariu de baza (potrivit contractului colectiv).
In concluzie:
- chiar daca in anumite conditii, repausul saptamanal se poate acorda si in alte zile decat sambata si duminica, acordarea sa este intotdeauna obligatorie.
- acordarea decalata a repausului saptamanal se cumuleaza cu sporurile stabilite potrivit art. 132 alin. (3) si (5) din Cod. Astfel, in aceste situatii sporurile nu reprezinta o alternativa la acordarea efectiva a zilelor de repaus saptamanal.
Sporurile stabilite potrivit art. 132 alin. (3) sunt negociate si stabilite prin contractul colectiv de munca sau daca nu exista contract colectiv la nivel de unitate sunt stabilite in contractul individual de munca. Nu este precizat cuantumul acestui spor, legiuitorul lasa la aprecierea angajatorului si prevede negocierea acestuia.
Insa, daca zilele de repaus saptamanal sunt acordate cumulat, dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau al reprezentantilor salariatilor, aceasta fiind o situatie de exceptie, salariatii au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. (2).
Art. 120 alin. (2) prevede ca sporul nu poate fi mai mic de 75% iar contractul colectiv de munca precizeaza 100%.
Prin urmare dublul compensatiilor cuvenite pentru acordarea repausului saptamanal cumulat dupa cel mult 14 zile calendaristice este de 200%.
Munca de noapte
Munca prestata intre orele 22,0 si 6,00 este considerata munca de noapte.
Salariatul de noapte reprezinta, dupa caz:
a) salariatul care efectueaza munca de noapte cel putin 3 ore din timpul sau zilnic de lucru;
b) salariatul care efectueaza munca de noapte in proportie de cel putin 30% din timpul sau lunar de lucru.
Durata normala a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depasi o medie de 8 ore pe zi, calculata pe o perioada de referinta de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul saptamanal.
Angajatorul care, in mod frecvent, utilizeaza munca de noapte este obligat sa informeze despre aceasta inspectoratul teritorial de munca.
Salariatii de noapte beneficiaza, potrivit art. 123 din Codul muncii:
a) fie de un program de lucru redus cu o ora fata de durata normala a zilei de munca, pentru zilele in care efectueaza cel putin 3 ore de munca de noapte, fara ca aceasta sa duca la scaderea salariului de baza;
b) fie de un spor la salariu de minimum 15% din salariul de baza pentru fiecare ora de munca de noapte prestata.
Potrivit art. 41 alin. (3) lit. e) din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pentru anii 2007 – 2010, sporul pentru lucrul in timpul noptii, este de 25% la salariul de baza.
Prin urmare pentru munca de noapte se acorda un spor la salariu de 25%.
Cele trei sporuri cumulate la salariul de baza sunt de 325%.
Ar mai fi de mentionat aici si exemplul in care, se intampla ca, zilele de sarbatoare legala sa se suprapuna cu zilele de repaus saptamanal. Anul acesta s-a intampla ca ziua de 15 august sa fie intr-o zi de sambata. Iar zilele de 25 si 26 decembrie precum si zilele de 1 si 2 ianuarie 2011 sa se suprapuna, de asemenea, cu zilele de repaus saptamanal.
In aceasta situatie la sporul mentionat mai sus se mai adauga inca un procent de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru (art. 137 alin. (2) din Codul muncii).
Sarbatorile legale
Potrivit art. 134 din Codul muncii, zilele de sarbatoare legala in care nu se lucreaza sunt:
- 1 si 2 ianuarie;
- prima si a doua zi de Pasti;
- 1 mai;
- prima si a doua zi de Rusalii;
- Adormirea Maicii Domnului (15 august);
- 1 decembrie;
- prima si a doua zi de Craciun.
In cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariatii beneficiaza, pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.
Orele suplimentare
Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, (40 ore pe saptamana, respectiv 30 ore pe saptamana pentru tinerii cu varsta pana in 18 ani), este considerata munca suplimentara.
Munca suplimentara se efectueaza numai cu acordul salariatului, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident.
Codul muncii prevede ca munca suplimentara se compenseaza cu ore libere platite in urmatoarele 30 de zile dupa efectuarea acestora (art. 119 alin.(1)).
Asadar, sporul pentru munca suplimentara se acorda numai in cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul legal de 30 de zile.
Potrivit Codul muncii, cand compensarea nu este posibila in luna urmatoare, cel in cauza va primi un spor la salariu stabilit prin negociere si nu poate fi - prevede art. 120 - mai mic de 75% din salariul de baza.
Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 nr. 2.895/2006 prevede la art. 41 alin. (2) lit. c) ca orele care nu au fost compensate cu timp liber corespunzator se platesc sub forma de spor, care este de 100% din salariul de baza.
Intrucat regula este ca se aplica prevederea mai favorabila pentru salariati, orele suplimentare se platesc cu un spor de 100% din salariul de baza.
Repausul saptamanal
In ceea ce priveste repausul saptamanal, potrivit art. 132 din Codul muncii, acesta se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica.
In doua ipoteze – pericolul de a se prejudicia interesul public sau pericolul de a se periclita desfasurarea normale a activitatii – conform art. 132 alin. (2) din Codul muncii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca sau prin regulamentul intern.
In aceasta situatie, salariatii beneficiaza de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca (art. 123 alin. 3).
In plus, art. 132 alin. (4) stabileste ca, in situatii de exceptie zilele de repaus saptamanal sunt acordate cumulat, dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor. In acest caz, salariatii au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. (2) din Codul muncii, respectiv, dublul sporului de 100% din salariu de baza (potrivit contractului colectiv).
In concluzie:
- chiar daca in anumite conditii, repausul saptamanal se poate acorda si in alte zile decat sambata si duminica, acordarea sa este intotdeauna obligatorie.
- acordarea decalata a repausului saptamanal se cumuleaza cu sporurile stabilite potrivit art. 132 alin. (3) si (5) din Cod. Astfel, in aceste situatii sporurile nu reprezinta o alternativa la acordarea efectiva a zilelor de repaus saptamanal.
Sporurile stabilite potrivit art. 132 alin. (3) sunt negociate si stabilite prin contractul colectiv de munca sau daca nu exista contract colectiv la nivel de unitate sunt stabilite in contractul individual de munca. Nu este precizat cuantumul acestui spor, legiuitorul lasa la aprecierea angajatorului si prevede negocierea acestuia.
Insa, daca zilele de repaus saptamanal sunt acordate cumulat, dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau al reprezentantilor salariatilor, aceasta fiind o situatie de exceptie, salariatii au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. (2).
Art. 120 alin. (2) prevede ca sporul nu poate fi mai mic de 75% iar contractul colectiv de munca precizeaza 100%.
Prin urmare dublul compensatiilor cuvenite pentru acordarea repausului saptamanal cumulat dupa cel mult 14 zile calendaristice este de 200%.
Munca de noapte
Munca prestata intre orele 22,0 si 6,00 este considerata munca de noapte.
Salariatul de noapte reprezinta, dupa caz:
a) salariatul care efectueaza munca de noapte cel putin 3 ore din timpul sau zilnic de lucru;
b) salariatul care efectueaza munca de noapte in proportie de cel putin 30% din timpul sau lunar de lucru.
Durata normala a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depasi o medie de 8 ore pe zi, calculata pe o perioada de referinta de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul saptamanal.
Angajatorul care, in mod frecvent, utilizeaza munca de noapte este obligat sa informeze despre aceasta inspectoratul teritorial de munca.
Salariatii de noapte beneficiaza, potrivit art. 123 din Codul muncii:
a) fie de un program de lucru redus cu o ora fata de durata normala a zilei de munca, pentru zilele in care efectueaza cel putin 3 ore de munca de noapte, fara ca aceasta sa duca la scaderea salariului de baza;
b) fie de un spor la salariu de minimum 15% din salariul de baza pentru fiecare ora de munca de noapte prestata.
Potrivit art. 41 alin. (3) lit. e) din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pentru anii 2007 – 2010, sporul pentru lucrul in timpul noptii, este de 25% la salariul de baza.
Prin urmare pentru munca de noapte se acorda un spor la salariu de 25%.
Cele trei sporuri cumulate la salariul de baza sunt de 325%.
Ar mai fi de mentionat aici si exemplul in care, se intampla ca, zilele de sarbatoare legala sa se suprapuna cu zilele de repaus saptamanal. Anul acesta s-a intampla ca ziua de 15 august sa fie intr-o zi de sambata. Iar zilele de 25 si 26 decembrie precum si zilele de 1 si 2 ianuarie 2011 sa se suprapuna, de asemenea, cu zilele de repaus saptamanal.
In aceasta situatie la sporul mentionat mai sus se mai adauga inca un procent de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru (art. 137 alin. (2) din Codul muncii).
Sarbatorile legale
Potrivit art. 134 din Codul muncii, zilele de sarbatoare legala in care nu se lucreaza sunt:
- 1 si 2 ianuarie;
- prima si a doua zi de Pasti;
- 1 mai;
- prima si a doua zi de Rusalii;
- Adormirea Maicii Domnului (15 august);
- 1 decembrie;
- prima si a doua zi de Craciun.
In cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariatii beneficiaza, pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)