Aflati cum se calculeaza durata maxima a timpului de lucru

Vom stabili mai jos care sunt lunile care intra in calculul mediei orelor de munca prevazuta la art. 111 (2) din Codul muncii si daca vom tine cont la calcul de luna curenta si de ultimele trei luni. Totodata, vom stabili daca se reface acest calcul lunar pentru a nu depasi 48 de ore pe saptamana si daca in luna ianuarie luam in calcul ocrombrie + noiembrie + decembrie. Solutia consultantului: Conform art. 112 alin. (1) din Codul muncii, pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana. La art. 114 alin. (1) din Codul muncii se prevede ca durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare iar alin. (2) al aceluiasi articol stabileste ca prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana. Asadar, salariatii pot presta munca suplimentara fara a depasi 8 ore pe saptamana ceea ce inseamna 48 de ore saptamanal. Durata maxima de 48 de ore poate fi depasita, in mod exceptional, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana. De exemplu, daca in saptamana 4 - 10 februarie 2013 un salariat presteaza 50 de ore, angajatorul sau are timp pana la data de 10 iunie 2013 pentru a gasi o saptamana in care sa ii solicite salariatului prestarea unui timp de munca (durata normala si ore suplimentare) de maximum 46 de ore. Altfel spus, in intervalul 4 februarie - 4 iunie 2013, media orelor lucrate este de maximum 48 de ore.

"Angajat cu 2 ore pe are dreptul la somaj?"

Buna ziua, va rog sa-mi sa-mi spuneti daca o angajata cu contract individual de munca de 2 ore pe zi are dreptul la somaj? Mentionez ca angajata lucreaza de 3 ani cu acest program de lucru, iar in ultimul am a fost in concediu creste copil.Multumesc. Georgeta Ganea a raspuns userului georgeta ganea la 07 Iun. 2013 Potrivit acestui articol s-ar putea sa ineplineasca conditiile de stagiu.Pe perioada CIC este stagiu asimilat complet , nu proportuonal cu timpukl din contract Art. 22DIN oug 111 din 2010 (1) Perioada în care o persoană beneficiază de drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5,art. 6,art. 9 alin. (4) şi (5) constituie perioadă asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor depensie în sistemul public şi a drepturilor stabilite de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare. georgeta ganea a raspuns userului georgeta ganea la 07 Iun. 2013 art 34 din Legea 76 din 2002 1-2) Pentru persoanele încadrate cu contract individual de muncă cu timp parţial, stagiul de cotizare prevăzut la alin. (1) lit. a) se stabileşte proporţional cu timpul efectiv lucrat, prin cumularea stagiilor realizate în baza contractelor individuale de muncă cu timp parţial. georgeta ganea a raspuns la intrebare la 07 Iun. 2013 Nu poate beneficia de somaj deoarece stagiul de cotizare la somaj in cazul contractelor de munca incheiate cu timp partial de munca se calculeaza proportional cu timpul efectiv realizat.In ultimele 24 de luni nu poate indeplini conditia celor 12 luni de stagiu complet de cotizare in cazul unui CIM cu 2 ore

Delegare. Timpul de lucru

Intrebare: Avand in vedere prevederile Codului muncii, referitoare la perioada de delegare si cele referitoare la munca suplimentara, va rugam sa ne precizati daca: - pentru un salariat aflat in regim de delegare, perioada de timp necesara deplasarii la locul stabilit pentru delegare si de la locul stabilit pentru delegare spre domiciliu, cuprinsa in afara programului normal de lucru, respectiv de luni pana vineri, de la ora 700 la ora 1500 (spre exemplu salariatul se deplaseaza de la ora 500 la ora 700 sau de la ora 1500 la ora 1700), poate fi considerata timp de munca suplimentar si daca aceasta poate fi platita ca munca suplimentara potrivit prevederilor Codului Muncii, respectiv cu un spor pentru munca suplimentara de minim 75% din salariul de baza, daca timpul respectiv nu a fost compensat cu ore libere platite in urmatoarele 60 de zile. Mentionam faptul ca deplasarea la locul stabilit pentru delegare si de la locul stabilit pentru delegare se face cu un autovehicul al societatii, condus de un alt salariat care este incadrat in functia de sofer; - aceeasi perioada de timp, mentionata mai sus, pentru soferul care a condus autovehiculul, la locul stabilit pentru delegare si de la locul stabilit pentru delegare spre domiciliu, poate fi considerata timp de munca suplimentar si daca aceasta poate fi platita ca munca suplimentara potrivit prevederilor Codului muncii, respectiv cu un spor pentru munca suplimentara de minim 75% din salariul de baza, daca timpul respectiv nu a fost compensat cu ore libere platite in urmatoarele 60 de zile. Mentionam faptul ca soferul este in regim de delegare. Raspuns: Timpul de munca este definit la art. 111 din Codul muncii potrivit caruia, timpul de munca reprezinta orice perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare. Astfel, perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare constituie timp de lucru. Art. 120 alin. (1) din Codul muncii, republicat, munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 112, este considerata munca suplimentara. Art. 112 alin. (1) din cod prevede ca pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana. Conform acestor dispozitii legale, munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal de 40 de ore pe saptamana este considerata munca suplimentara.Asadar, aprecierea ca suplimentara, a muncii prestate de salariat se face in raport de saptamana de lucru ca unitate de timp. Prin urmare, daca salariatul in delegatie a prestat munca, s-a aflat la dispozitia angajatorului si si- a indeplinit sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare constituie timp de lucru mai mult de 40 ore pe saptamana, timpul de lucru ce depaseste cele 40 de ore reprezinta munca suplimentara. In ceea ce il priveste pe conducatorul auto, art. 3 alin. (1) din Hotararea Guvernului nr. 38/2008 privind organizarea timpului de munca al persoanelor care efectueaza activitati mobile de transport rutier stabileste ca in sensul prezentei hotarari, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii: a) timp de munca al lucratorului mobil - perioada de la inceputul pana la sfarsitul timpului de lucru, in cursul careia lucratorul mobil se afla la postul sau de lucru, la dispozitia angajatorului si in exercitiul functiilor sau activitatilor sale, adica: - perioada dedicata tuturor activitatilor de transport rutier. Aceste activitati sunt, cu precadere, urmatoarele: (i) conducerea autovehiculului; (ii) incarcarea si descarcarea; (iii) ajutorul acordat pasagerilor la urcarea si coborarea din vehicul; (iv) curatenia si intretinerea tehnica; (v) toate celelalte activitati vizand asigurarea sigurantei vehiculului, a incarcaturii sale si a pasagerilor sau indeplinirea obligatiilor legale ori de reglementare direct legate de operatiunea de transport aflata in desfasurare, inclusiv supravegherea incarcarii si descarcarii, formalitatile administrative legate de politie, vama, serviciul de imigrare etc.; - perioadele de timp in care lucratorul mobil nu poate dispune liber de timpul sau si i se cere sa fie la postul sau de lucru, gata sa intreprinda activitatea sa normala, indeplinind anumite sarcini asociate serviciului, in special in timpul perioadelor cand asteapta sa se faca incarcarea sau descarcarea, daca durata previzibila a acestora nu este cunoscuta dinainte, si anume fie inaintea plecarii, fie chiar inaintea inceperii efective a perioadei in cauza, fie in conditiile generale negociate intre partenerii sociali; Astfel, daca conducatorul auto in realizarea uneia, a mai multora sau a tuturor acestor activitati depaseste 40 de ore pe saptamana, ceea ce depaseste, reprezinta munca suplimentara.

Angajatorii au obligatia sa stabileasca norme de munca pentru TOATE categoriile de salariati

Dupa cum se stie, persoana selectata in vederea angajarii este informata, prin semnarea contractului de munca, cu privire la functia pe care o va indeplini, precum si in legatura cu fisa postului, specificandu-se atributiile. De asemenea, odata cu semnarea contractului, acea persoana va cunoaste durata muncii si programul de munca (repartizarea acesteia). Dar pentru ce cantitate de munca ne obligam sa muncim? Este o problema pentru multi salariati, mai ales pentru cei care presteaza o munca intelectuala. Din Ordinul M.M.S.S nr. 64/2003 pentru aprobarea modelului-cadru al contractului individual de munca reiese, stricto sensu, ca norma de munca echivaleaza cu durata muncii. Ca si cum, daca muncim 8 ore pe zi, realizam si norma de munca pentru care suntem platiti. Adica „ora trece, leafa merge, noi muncim cu spor!” Sau, daca am fost „incarcati” cu prea multe sarcini este vina noastra ca au trecut cele 8 ore de munca fara sa le indeplinim. Ordinul M.M.S.S nr. 64/2003 „omite”, expres, concordanta cu art. 130 din Codul muncii, dar nu inseamna ca o exclude. Potrivit prevederilor acestuia, „Norma de munca se exprima, in functie de caracteristicile procesului de productie sau de alte activitati ce se normeaza, sub forma de norme de timp, norme de productie, norme de personal, sfera de atributii sau sub alte forme corespunzatoare specificului fiecarei activitati”. Deci, timpul (durata muncii) nu este singura forma de exprimare a normei de munca. Cantitate si calitate. Angajatorul este obligat sa normeze munca salariatului Potrivit art. 129 din Codul muncii, “Norma de munca exprima CANTITATEA de munca necesara pentru efectuarea operatiunilor sau lucrarilor de catre o persoana cu calificare corespunzatoare, care lucreaza cu intensitate normala, in conditiile unor procese tehnologice si de munca determinate. Norma de munca cuprinde timpul productiv, timpul pentru intreruperi impuse de desfasurarea procesului tehnologic, timpul pentru pauze legale in cadrul programului de munca”. Daca suntem angajati pe functia de paznic, vanzator de bilete, ar fi firesc sa fim platiti in functie de programul de lucru, daca lucram in agricultura sa fim platiti, de exemplu, in functie de cantitatea de capsuni pe care am cules-o etc. Se exprima astfel cantitatea de munca, exista echivalenta intre aceasta si atributiile din fisa postului. Dar daca am stabilit atributiile unui contabil, consilier juridic, traducator, redactor, etc. in fisa postului, trebuie sa mai stabilim si cantitatea de munca? Raspunsul poate fi numai afirmativ, potrivit art. 131 din Codul muncii. Atributiile determina si caracterizeaza functia, insa din acestea nu reiese si cantitatea de munca la care ne-am obligat. Potrivit dispozitiilor imperative mai sus mentionate, „NORMAREA MUNCII SE APLICA TUTUROR CATEGORIILOR DE SALARIATI”. Astfel, am putea stabili, de exemplu, pentru functia de traducator o norma intreaga (echivalentul a 8 ore) de 5 pagini pe zi/saptamana, in functie de anumite cerinte prestabilite (dimensiune, complexitate etc.), pentru functia de redactor, am putea stabili norma de un articol pe zi/saptamana/luna, in functie de dimesniunea si complexitatea subiectului abordat etc. Cine trebuie sa normeze munca tuturor salariatilor? Potrivit art. 132 din Codul muncii, „Normele de munca se elaboreaza de catre angajator, conform normativelor in vigoare, sau, in cazul in care nu exista normative, normele de munca se elaboreaza de catre angajator dupa consultarea sindicatului reprezentativ ori, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor. Normarea muncii este, asadar, o obligatie in sarcina angajatorului. In ciuda acestui fapt, legiuitorul a uitat sa stabileasca si o sanctiune (directa) pentru cei care nu o realizeaza. Totusi, in baza Legii nr. 108/1999 pentru infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii, republicata, se poate aplica angajatorului indirect o sanctiune contraventionala intre 3.000 lei si 10.000 lei, daca nu normeaza munca salariatilor sai. Desigur si CALITATEA muncii este importanta; de aceea, trebuie cunoscute la angajare si „criteriile de evaluare a activitatii profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului” (art. 17 alin. 3 lit. e din Codul muncii). Cum stabilim norma de munca? In literatura juridica s-a afirmat ca1 „Normele de munca trebuie stabilite astfel incat sa asigure un ritm normal de lucru, la o intensitate a efortului muscular sau intelectual si o tensiune nervoasa care sa nu conduca la oboseala excesiva a salariatilor”. Este o opinie in acord cu art. 129 din Codul muncii care se refera la intensitatea „normala” a muncii. Intr-adevar, salariatii au dreptul la securitatea si sanatate in munca (art. 39 alin. 1 lit. f din Codul muncii). Avem in vedere inclusiv necesitatea acordarii atentiei stresului la locul de munca, cauzat, in principal, “de potrivirea neadecvata dintre munca pe care o realizeaza si fiecare individ in parte, de relatiile precare si prezenta violentei fizice sau psihologice la locul de munca/postul de lucru, precum si de conflictele dintre sarcinile la locul de munca si in afara acestuia”2. Nu trebuie sa uitam la stabilirea normei de munca nici de „calificarea corespunzatoare” (acelasi art. 129 din Cod). Dar este o alta problema care tine nu numai de studii, ci si de competentele concrete ale salariatilor (problema care intra, de asemenea, intr-o alta analiza interesanta si utila). Toate acestea au legatura cu evaluarea performantelor profesionale si, implicit, cu mentinerea sau promovarea in functie si, dupa caz, cu concedierea pentru necorespundere profesionala. Iar o evaluare corecta a performantelor profesionale nu poate fi realizata fara normarea muncii. Deci, legalitatea unei concedieri pentru necorespundere profesionala trebuie sa vizeze si normarea muncii, pe langa calitatea ei. Cantitatea si calitatea muncii determina valoarea muncii. Avand in vedere toate acestea, putem afirma ca se respecta principiul reglementat in legislatia noastra - „la munca de valoare egala, salariu egal”?

Timpul de munca in sectorul sanitar

Timpul de munca in sectorul sanitar In cadrul programului de 7 ore in medie pe zi. medicii din unitatile sanitare publice cu paturi au obligatia de a acorda, cu prioritate, consultatiile interdisciplinare pentru pacientii internati in unitate sau pentru cei internati In alte spitale, in baza relatiilor contractuale stabilite intre unitatile sanitare respective. Consultatiile interdisciplinare se acorda la recomandarea medicului curant, aprobata de medicul sef de sectie, medicul coordonator al compartimentului medical sau, dupa caz, a directorului medical. Medicii sef de sectie/sef de laborator sau, dupa caz, directorul medical au obligatia de a coordona si de a controla acordarea cu prioritate a consultatiilor interdisciplinare. Medicii incadrati in structurile de primire urgente - UPU-SMURD, UPU sau CPU - isi desfasoara activitatea in doua ture in sistem de 12 ore cu 24 de ore libere. In situatia in care numarul medicilor incadrati in structurile de primire urgente este insuficient pentru a permite organizarea activitatii conform prevederilor alin. (1), activitatea zilnica se desfasoara in doua ture de cate 7 ore. Integrarea clinica, prin cumul de functii cu jumatate de norma, a medicilor si farmacistilor in unitati publice din sectorul sanitar se stabileste de conducerea fiecarei unitati sanitare cu personalitate juridica, in limita posturilor normate si a necesarului de servicii medicale si universitare si se avizeaza de Ministerul Sanatatii. (Ordin al ministrului sanatatii nr. 1.067 din 23 octombrie 2012 pentru modificarea si completarea Regulamentului privind timpul de munca, organizarea si efectuarea garzilor in unitatile publice din sectorul sanitar, aprobat prin Ordinul ministrului sanatatii nr. 870/2004, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 734 din 31 octombrie 2012)

Care e numarul maxim legal de ore de munca intr-o luna

Situatie: Lucrez cu un program de 12/24, ceea ce inseamna 240 ore lunar, 60 ore pe saptamana. E legal? Contractul de munca specifica 8h pe zi /40 ore pe saptamna; Diferenta intre 240 cat muncesc efectiv si 160 cat este legal sunt considerate ore suplimentare? Orele suplimentare se platesc cu un anumit spor, nu? Lucrand in ture se intampla sa muncesc sambata sau duminica (noapte sau zi). Ce drepturi am in acest caz? Spor la salariu? Dreptul la zi libera? Raspuns: Programul de lucru 12/24 nu inseamna 240 de ore, nu este in regula. Maximul lunar ajunge undeva la 170, in medie, in functie de numarul de zile lucratoare, iar ce depaseste sunt ore suplimentare care vor fi compensate conform legii, si in functie de caz. Banuiala mea este ca dvs nu aveti repausul saptamanal de 2 zile consecutive, iar acest lucru duce la acel numar mare de ore pe luna. Daca insa in contract scrie 8 ore/zi, 4 ore pe saptamana nu este in regula sa lucrati 12/24. Cel mult ar trebui sa fie precizat in contract ca programul de lucru este distribuit inegal. Orele suplimentare sunt cele lucrate peste maximul admis in cursul saptamanii, in zilele lucratoare, iar acestea fie se platesc cu spor minim de 75% la salariul de baza corespunzator perioadei lucrate, fie se compenseaza cu timp liber corespunzator acordat in urmatoarele 60 de zile. Insa munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia situatiilor de forta majora sau prevenire accidente. Daca lucrati in zile de week-end, acestea se vor compensa cu un spor stabilit prin contractul colectiv de munca sau cel individual, iar angajatorul are obligatia de a va acorda alte doua zile libere drept repausa saptamanal. Repausul poate fi si in zilele de luni si marti, sau duminica si luni, insa acordarea lui este obligatorie in fiecare saptamana. Va redau mai jos ce prevede codul muncii referitor la aceste doua elemente, orele suplimentare si repausul saptamanal. Art. 120 (1) Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 112, este considerata munca suplimentara. (2) Munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident. Art. 121 (1) La solicitarea angajatorului salariatii pot efectua munca suplimentara, cu respectarea prevederilor art. 114 sau 115, dupa caz. (2) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilita potrivit prevederilor art. 114 sau 115, dupa caz, este interzisa, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident. Art. 122 (1) Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia. (2) In aceste conditii salariatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru. (3) In perioadele de reducere a activitatii angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere platite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate in urmatoarele 12 luni. Art. 123 (1) In cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art. 122 alin. (1) in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia. (2) Sporul pentru munca suplimentara, acordat in conditiile prevazute la alin. (1), se stabileste prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau, dupa caz, al contractului individual de munca, si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza. Art. 137 (1) Repausul saptamanal se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica. (2) In cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern. (3) In situatia prevazuta la alin. (2) salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca. (4) In situatii de exceptie zilele de repaus saptamanal sunt acordate cumulat, dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor. (5) Salariatii al caror repaus saptamanal se acorda in conditiile alin. (4) au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2). Art. 138 (1) In cazul unor lucrari urgente, a caror executare imediata este necesara pentru organizarea unor masuri de salvare a persoanelor sau bunurilor angajatorului, pentru evitarea unor accidente iminente sau pentru inlaturarea efectelor pe care aceste accidente le-au produs asupra materialelor, instalatiilor sau cladirilor unitatii, repausul saptamanal poate fi suspendat pentru personalul necesar in vederea executarii acestor lucrari. (2) Salariatii al caror repaus saptamanal a fost suspendat in conditiile alin. (1) au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2). Art. 260 (1) Constituie contraventie si se sanctioneaza astfel urmatoarele fapte: i) nerespectarea dispozitiilor privind munca suplimentara, cu amenda de la 1.500 lei la 3.000 lei; j) nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului saptamanal, cu amenda de la 1.500 lei la 3.000. Data aparitiei: 09 August 2012

Reducerea programului de lucru

Intrebare: Daca intr-o zi, un angajat, cu CIM pe 8 ore, este trimis acasa din lipsa de lucru dupa 3 ore, angajatorul este obligat sa-i plateasca acestuia 8 ore pe ziua respectiva? Raspuns: Plata unei parti din salariu este posibila in conditiile art. 52 alin. (3) din Codul muncii republicat, care prevede ca in cazul reducerii temporare a activitatii, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, pe perioade care depasesc 30 de zile lucratoare, angajatorul va avea posibilitatea reducerii programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe saptamana, cu reducerea corespunzatoare a salariului, pana la remedierea situatiei care a cauzat reducerea programului, dupa consultarea prealabila a sindicatului reprezentativ de la nivelul unitatii sau a reprezentantilor salariatilor, dupa caz. Odata cu reducerea programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe saptamana se va reduce corespunzator salariul, ce presupune reducerea cu suma la care ar fi avut dreptul salariatul pentru ziua de lucru daca nu ar fi fost redusa. Prin urmare, pentru ziua redusa salariatul nu va primi salariul corespunzator, fiind platit doar pentru zilele lucrate efectiv (4 pe saptamana). Codul muncii nu stabileste in favoarea angajatorului posibilitatea de a reduce orele de munca dintr-o zi cu reducerea corespunzatoare a salariului, asa incat in speta apreciem ca angajatorul este obligat sa plateasca salariul integral pentru ziua in care salariatul este trimis acasa de catre angajator.

Care e numarul maxim legal de ore de munca intr-o luna

Situatie: Lucrez cu un program de 12/24, ceea ce inseamna 240 ore lunar, 60 ore pe saptamana. E legal? Contractul de munca specifica 8h pe zi /40 ore pe saptamna; Diferenta intre 240 cat muncesc efectiv si 160 cat este legal sunt considerate ore suplimentare? Orele suplimentare se platesc cu un anumit spor, nu? Lucrand in ture se intampla sa muncesc sambata sau duminica (noapte sau zi). Ce drepturi am in acest caz? Spor la salariu? Dreptul la zi libera? Raspuns: Programul de lucru 12/24 nu inseamna 240 de ore, nu este in regula. Maximul lunar ajunge undeva la 170, in medie, in functie de numarul de zile lucratoare, iar ce depaseste sunt ore suplimentare care vor fi compensate conform legii, si in functie de caz. Banuiala mea este ca dvs nu aveti repausul saptamanal de 2 zile consecutive, iar acest lucru duce la acel numar mare de ore pe luna. Daca insa in contract scrie 8 ore/zi, 4 ore pe saptamana nu este in regula sa lucrati 12/24. Cel mult ar trebui sa fie precizat in contract ca programul de lucru este distribuit inegal. Orele suplimentare sunt cele lucrate peste maximul admis in cursul saptamanii, in zilele lucratoare, iar acestea fie se platesc cu spor minim de 75% la salariul de baza corespunzator perioadei lucrate, fie se compenseaza cu timp liber corespunzator acordat in urmatoarele 60 de zile. Insa munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia situatiilor de forta majora sau prevenire accidente. Daca lucrati in zile de week-end, acestea se vor compensa cu un spor stabilit prin contractul colectiv de munca sau cel individual, iar angajatorul are obligatia de a va acorda alte doua zile libere drept repausa saptamanal. Repausul poate fi si in zilele de luni si marti, sau duminica si luni, insa acordarea lui este obligatorie in fiecare saptamana. Va redau mai jos ce prevede codul muncii referitor la aceste doua elemente, orele suplimentare si repausul saptamanal. Art. 120 (1) Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 112, este considerata munca suplimentara. (2) Munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident. Art. 121 (1) La solicitarea angajatorului salariatii pot efectua munca suplimentara, cu respectarea prevederilor art. 114 sau 115, dupa caz. (2) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilita potrivit prevederilor art. 114 sau 115, dupa caz, este interzisa, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident. Art. 122 (1) Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia. (2) In aceste conditii salariatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru. (3) In perioadele de reducere a activitatii angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere platite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate in urmatoarele 12 luni. Art. 123 (1) In cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art. 122 alin. (1) in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia. (2) Sporul pentru munca suplimentara, acordat in conditiile prevazute la alin. (1), se stabileste prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau, dupa caz, al contractului individual de munca, si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza. Art. 137 (1) Repausul saptamanal se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica. (2) In cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern. (3) In situatia prevazuta la alin. (2) salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca. (4) In situatii de exceptie zilele de repaus saptamanal sunt acordate cumulat, dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor. (5) Salariatii al caror repaus saptamanal se acorda in conditiile alin. (4) au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2). Art. 138 (1) In cazul unor lucrari urgente, a caror executare imediata este necesara pentru organizarea unor masuri de salvare a persoanelor sau bunurilor angajatorului, pentru evitarea unor accidente iminente sau pentru inlaturarea efectelor pe care aceste accidente le-au produs asupra materialelor, instalatiilor sau cladirilor unitatii, repausul saptamanal poate fi suspendat pentru personalul necesar in vederea executarii acestor lucrari. (2) Salariatii al caror repaus saptamanal a fost suspendat in conditiile alin. (1) au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2). Art. 260 (1) Constituie contraventie si se sanctioneaza astfel urmatoarele fapte: i) nerespectarea dispozitiilor privind munca suplimentara, cu amenda de la 1.500 lei la 3.000 lei; j) nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului saptamanal, cu amenda de la 1.500 lei la 3.000. Data aparitiei: 09 August 2012

Acordarea unei perioade de repaus dupa un program de lucru de 12 ore

Intrebare: Formatia de sondori lucreaza de luni pana vineri, 8 ore/zi in doua schimburi de la 8-16 si de la 16-24, sambata si duminica liber. Pentru o perioada de aproximativ 2 luni, vrem sa lucram cu formatia la tura continua cu un program de lucru de 12 ore/zi, timp de 5 zile consecutive, avand apoi 5 zile repaus. In ce conditii si ce aprobari imi trebuie pentru a lucra 5 zile cate 12 ore/zi dupa care 5 zile repaus acasa, tinand cont ca in contractul colectiv de munca avem stipulat ca durata normala a timpului de munca este de 8 ore/zi dar pot fi si exceptii iar exceptiile pot fi determinate numai de existenta unor activitati ce impun organizari specifice a timpului de munca iar aplicarea unei organizari specifice a timpului de munca se face cu acordul organizatiei sindicale. Raspuns: Conform art. 132 alin. (1) din Legea 62/2011 a dialogului social, clauzele contractelor colective de munca pot stabili drepturi si obligatii numai in limitele si in conditiile prevazute de lege. Totodata conform alin. (2) al aceluiasi articol, la incheierea contractelor colective de munca, prevederile legale referitoare la drepturile angajatilor au un caracter minimal. Cu privire la zilnica a timpului de lucru dispozitiile art. 115 alin. (2) din Codul muncii stabilesc in mod imperativ ca durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de repaus de 24 de ore. Legiuitorul nu a stabilit exceptii de la aceasta regula asa cum, de exemplu, a stabilit in cazul zilelor de repaus saptamanal care, potrivit art. 137 alin. (4) pot fi scordate, in situatii de exceptie, cumulat, dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor. Prin urmare, avand in vedere cele mai sus expuse, prin contractul colectiv de munca nu se poate deroga in defavoarea salariatilor de la prevederea legala potrivit careia durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de repaus de 24 de ore respectiv in sensul de a stabili o perioada de repaus mai mica de 24 de ore atunci cand munca este prestata 12 ore. Data aparitiei: 25 Mai 2012

Suprapunere timp de munca

Intrebare Un salariat are un contract individual de munca (CIM) cu norma intreaga si un program de lucru de la 8:00 la 16:00 si un contract individual de munca cu timp partial de lucru de 4 ore si un program de lucru de la 12:00 la 16:00. Este corect stabilit programul de lucru, avand in vedere ca acesta se suprapune in cazul celor doua contracte? Cele doua contracte sunt incheiate cu acelasi angajator. Solutia specialistului Potrivit art. 111 din Codul muncii republicat, timpul de munca reprezinta orice perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare. In speta, timpul de munca in care salariatul indeplineste sarcinile si atributiile aferente CIM cu timp partial se suprapune peste o parte din timpul de munca in care salariatul indeplineste sarcinile si atributiile aferente CIM cu norma intreaga. Cu alte cuvinte, indeplinirea sarcinilor si atributiilor unui CIM in timpul de lucru suprapus (12-16) inlatura indeplinirea celorlalte sarcini si atributii aferente celui de-al doilea CIM, imprejurare fata de care apreciem ca nu este posibila incheierea unor contracte individuale de munca cu programul de lucru astfel cum a fost stabilit in speta.

Lucrul de noapte – interpretare cu probleme, aplicare dupa ureche

Prevederi la nivel european


Directiva 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru identifica drept lucratori de noapte doua categorii de salariati:

- orice salariat care lucreaza cel putin trei ore din programul sau zilnic normal pe timp de noapte;
- orice salariat care poate lucra pe timp de noapte o anumita proportie din timpul sau de lucru anual, definit la latitudinea statului respectiv in legislatia nationala sau in contractele colective de munca.

Codul muncii: o aplicare a Directivei, care aduce neclaritati

Conform Codului muncii, salariatii de noapte sunt salariatii care, dupa caz:
a) lucreaza cel putin 3 ore in timpul noptii (intre orele 22 si 6) – prevedere concordanta cu cea la nivel european
b) efectueaza munca de noapte in proportie de cel putin 30% din timpul lor lunar de lucru (prevedere data in aplicarea Directivei mentionate)

Dupa cum vedem, Codul muncii ofera doua variante conform cu care munca este de noapte, „dupa caz”. Cine apreciaza insa daca e „cazul” primei variante sau e „cazul” celei de-a doua (care este mai favorabila salariatilor)?

Solutia se da de la angajator la angajator. In ce ne priveste, observam ca varianta a doua include prima varianta, deci este mai des aplicabila.

Din cauza efectelor posibile asupra salariatilor, Codul muncii instituie si urmatoarele drepturi: inainte de a presta cel putin 3 ore de munca pe noapte, salariatii in cauza sunt supusi unui examen medical gratuit (gratuit pentru salariati, dar platit de angajator); ulterior, examinarea medicala se realizeaza periodic si, conform art. 124 alin. 3, daca au probleme de sanatate recunoscute ca avand legatura cu munca de noapte, salariatii in cauza trebuie trecuti la o munca de zi pentru care sunt apti.

Durata normala a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depasi o medie de 8 ore pe zi, calculata pe o perioada de referinta de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul saptamanal. Aceasta este prevederea Codului muncii. Care mai arata ca salariatii care lucreaza de noapte beneficiaza de un program de lucru redus cu o ora fata de durata normala a zilei de munca, fara reducerea salariului de baza.

Daca aceasta reducere de program de lucru nu se poate acorda, salariatii care lucreaza noaptea au dreptul la un spor la salariu de minim 15% din salariul de baza pentru fiecare ora de munca de noapte prestata.

Este vreo problema?
Este: lipsa sanctiunilor face ca aceste drepturi sa nu fie respectate de societatile care utilizeaza frecvent munca de noapte. Si care prefera sa plateasca o amenda de cateva mii de lei, odata la cateva luni sau un an, decat sa plateasca sporuri de noapte de zeci de mii de lei.

Horatiu Sasu
Jurist si economist
Consultant in afaceri

Indemnizatia de somaj pentru salariatii cu program de 2 ore

20 Octombrie 2009Autor: drd. Ana Cioriciu Stefanescu


" Intrebarea cititorului:"Daca lucrez cu program de 2 ore pe zi, pot beneficia de indemnizatie de somaj in aceleasi conditii ca cei care lucreaza cu norma intreaga?""
Raspunsul specialistului:
Pentru stabilirea dreptului la indemnizatie de somaj, singura deosebire intre un salariat incadrat cu norma partiala si un salariat incadrat cu norma intreaga este aceea ca pentru primul, stagiul de cotizare (12 luni in ultimele 24) se stabileste proportional cu timpul efectiv lucrat, prin cumularea stagiilor realizate in baza contractelor individuale de munca cu timp partial, potrivit art. 34 alin (1) (indice 2) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, cu modificarile si completarile ulterioare. O astfel de persoana va realiza stagiul necesar in 48 de luni – 4 ani.

Timpul de munca si timpul de odihna. Munca continua. Obligatiile angajatorului

CIM - Ghid Practic - Galati - 19 septembrie 2009
21 Octombrie 2009

Avocatnet.ro

În legislaţia comunitară europeană, timpul de muncă a fost abordat din perspectiva protejării condiţiilor de securitate şi de sănătate ale angajaţilor şi nu numai din perspectiva clasică a dreptului muncii.
Autor – Carmen Răşcanu, Şef birou Îndrumare angajatori şi angajaţi în domeniul relaţiilor de muncă din cadrul Inspectoratului Teritoral de Muncă Galaţi

1. Conceptele comunitare de timp de lucru şi timp de odihnă

În legislaţia comunitară europeană, timpul de muncă a fost abordat din perspectiva protejării condiţiilor de securitate şi de sănătate ale angajaţilor şi nu numai din perspectiva clasică a dreptului muncii.

Aatfel, Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale angajaţilor, adoptată de Consiliul Europei la Strasbourg la 9 decembrie 1989, stabileşte că orice angajat al Comunităţii Europene trebuie să poată beneficia, la locul său de muncă, de condiţii satisfăcătoare de protecţie a securităţii şi a sănătăţii sale, având dreptul la odihnă săptămânală, a cărei durată va fi stabilită conform practicilor naţionale.

Reglementarea timpului de muncă a fost dintotdeauna o problemă greu de soluţionat, având în vedere multitudinea de specialităţi şi excepţii de la regulile generale stabilite pentru diferitele tipuri de activităţi.

Directiva Cadru 89/391/CEE stabileşte la art.2 faptul că aceasta "nu se va aplica atunci când se opun într-un mod concludent particularităţile inerente ale anumitor activităţi specifice ale funcţiei publice, spre exemplu, în forţele armate sau poliţie, sau anumite activităţi specifice din domeniul serviciilor de protecţie civilă."

Conceptele fundamentale de timp de muncă şi timp de odihnă care sunt incluse în Directiva Cadru au un caracter comunitar şi nu pot fi modificate de legislaţiile naţionale.

2. Timpul de muncă

“Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare” este definiţia dată de art.108 din Codul Muncii, pentru timpul de lucru al salariaţilor.

Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi ( pentru salariaţii cu normă întreagă) timp de 5 zile, cu doua zile de repaus.

În funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, pot fi stabilite programe inegale de lucru, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe saptamană. Programul de lucru inegal poate funcţiona numai dacă este specificat expres în contractul individual de muncă.

Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum şi în cadrul săptămânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absenţa acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern. Programul de muncă şi modul de repartizare a acestuia pe zile vor fi aduse la cunoştinţa salariaţilor şi trebuie afişate la sediul angajatorului. Desigur, prin sediul angajatorului trebuie înţeles acel sediu unde programul de lucru poate fi citit de către salariaţii care sunt vizaţi de acest lucru.

Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pentru anii 2007-2010(CCMUN 2007-2010) stabileşte la art.10 faptul că în cazul programelor inegale de lucru, durata timpului de muncă zilnic nu poate depăşi 10 ore.

Tot art.10 din CCMUN 2007-2010 stabileşte faptul că, pentru a pune de acord programul cu cerinţele producţiei, se poate stabili un program săptămânal de 36 până la 44 de ore, cu condiţia ca media lunară sa fie de 40 de ore pe săptămână, iar programul stabilit sa fie anunţat cu o saptămână înainte.

Codul Muncii mai defineşte programul de lucru individualizat, în cadrul căruia durata zilnică a timpului de muncă este împărţită în doua perioade: o perioadă fixă în care personalul se află simultan la locul de muncă şi o perioadă variabilă, mobilă, în care salariatul îşi alege orele de sosire şi de plecare, cu respectarea timpului de muncă zilnic. Posibilitatea organizării programelor individualizate trebuie să fie prevăzută în contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absenţa acestuia, va fi prevăzută în regulamentul intern.

Munca prestată în afară duratei normale a timpului de muncă săptămânal, este considerată muncă suplimentară. Se poate efectua numai la cererea angajatorului şi cu acordul salariatului, cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlaturarii consecinţelor unui accident.

Tinerii în vârstă de până la 18 ani nu pot presta muncă suplimentară.

Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe saptamană, inclusiv orele suplimentare.Prin excepţie, durata timpului de muncă, ce include şi orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioada de referinţă de 3 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe saptămână. La stabilirea perioadelor de referinţă de mai sus nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual şi situaţiile de suspendare a contractului individual de muncă.

Pentru sectoarele de activitate următoare, CCMUN 2007-2010 stabileşte că se pot negocia, prin contractele colective de muncă la nivel de ramură, perioade de referinţă mai mari de 3 luni, dar care să nu depăşească 12 luni:
1. Agricultură, piscicultură şi pescuit
2. Silvicultură, economia vânatului, apelor şi protecţia mediului
3. Industria alimentară, a băuturilor şi tutunului
4. Exploatarea şi prelucrarea termenului
5. Construcţii
6. Comerţ
7. Turism, hoteluri şi restaurante
8. Transporturi
9. Materiale de construcţii şi ciment
10. Din ramura energie electrică, termică, petrol şi gaze: sectorul de petrol şi gaze
11. Din ramura chimie şi petrochimie: sectorul îngrăşăminte chimice

Tot CCMUN 2007-2010 precizează faptul că, atunci când munca se efectuează în schimburi, durata timpului de muncă va putea fi prelungită peste 8 ore pe zi şi peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă maximă de 3 săptămâni, să nu depăşească 8 ore pe zi sau 48 de ore pe săptămână.

Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilită potrivit prevederilor Codului Muncii, este interzisă.

În conformitate cu prevederile art.119 din Codul Muncii, în concordanţă cu dispoziţiile comunitare, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia.

Doar în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu, corespunzător duratei acesteia.

Sporul pentru munca suplimentară se stabileşte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază. CCMUN 2007-2010 stabileşte pentru munca suplimentară un spor de 100% din salariul de bază.

3. Timpul de odihnă

Perioada de repaus reprezintă orice perioadă care nu este timp de muncă.

Repausurile sunt stabilite şi acordate în timpul zilei de muncă, între două zile de muncă, săptămânal şi anual.

a) Pauza de masă şi alte pauze se poat acorda în condiţiile stabilite în contractul colectiv de muncă al unităţii sau în regulamentul intern, dacă programul de lucru este mai mare de 6 ore pe zi. CCMUN 2007-2010 stabileşte că repausul pentru luarea mesei nu poate fi mai mic de 15 minute.

Pauzele nu se vor include în durata zilnică normală a timpului de muncă, decât dacă în contractul colectiv de muncă al unităţii sau în regulamentul intern se stabileşte altfel. CCMUN 2007-2010 stabileşte faptul că repausul pentru luarea mesei cu o durată de 15 minute, se include în programul de lucru.

b) Repausul între două zile de muncă este de cel puţin 12 ore consecutive, aşa după cum prevede art.131 din Codul Muncii, iar prin excepţie, în cazul muncii în schimburi, acest repaus nu poate fi mai mic de 8 ore între schimburi.

Când durata zilnică a timpului de muncă este stabilită la 12 ore, repausul între două zile de lucru este de 24 de ore.

c) Repausul săptămânal este de 2 zile consecutive. Regula este ca repausul săptămânal să fie stabilit şi acordat în zilele de sâmbătă şi duminică.

Dacă activitatea are caracter continuu, fie din interese publice, fie datorită procesului de producţie, repausul săptămânal poate fi stabilit şi acordat în alte zile decât sâmbăta şi duminica. În această situaţie, salariaţii beneficiază de un spor la salariu, care se negociază colectiv sau individual. Atât Codul Muncii cât şi CCMUN 2007-2010 nu stabilesc un nivel minim, de la care să înceapă negocierea pentru acest spor.

d) Concediul de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaţilor şi nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunţări sau limitări.

Durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil şi este prevăzută în contractul individual de muncă. Concediului de odihnă se acordă proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic, evident în situaţia în care salariatul începe activitatea pe parcursul anului sau încetează activitatea înainte de sfârşitul anului, dar şi în cazul în care salariatul nu a prestat activitate, având contractul individual de muncă suspendat.

În contractele colective sau individuale de muncă, sau în regulamentul intern, pot fi prevăzute situaţiile de suspendare ale contractului individual de muncă, care să nu ducă la diminuarea numărului de zile de concediu de odihnă efectuat. Acestea sunt, de obicei, suspendări ale contractului care nu s-au produs din vina salariatului, cum ar fi incapacitatea de muncă sau concediul pentru creşterea coilului.

Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an, la data/datele programate de către angajator. Situaţiile în care concediul de odihnă poate fi efectuat în anul următor trebuie prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil.

4. Munca continuă

Salariaţii pot lucra continuu cel mult 14 zile calendaristice şi numai în situaţii de excepţie, aşa după cum prevede art.132 din Codul Muncii. În această situaţie, repausul săptămânal în care s-a lucrat se acordă cumulat cu următorul repaus săptămânal.

Dacă este necesar ca salariaţii să presteze activitate continuă, angajatorul trebuie să obţină acordul sindicatului sau al reprezentanţilor salariaţilor pentru aceasta, dar şi o autorizare de la inspectoratul teritorial de muncă.

Legea nu precizează în ce condiţii se acordă această autorizare, dacă poate fi o autorizare de principiu, sau dacă trebuie obţinută pentru fiecare situaţie în parte, ori dacă este necesară justificarea situaţiei care duce la prestarea activităţii de către salariaţi în zilele de repaus săptămânal. Nu se precizează nici dacă unitatea trebuie să se adreseze inspectoratului judeţean în a cărui rază are sediul, sau, în cazul punctelor de lucru situate în alte judeţe, dacă autorizarea trebuie solicitată inspectoratului teritorial de muncă din judeţul respectiv.

În cazul în care compensarea orelor prestate suplimentar în zilele lucrate continuu se efectuează prin plata unui spor, acesta este dublul sporului plătit pentru orele suplimentare efectuate în situaţia în care munca se încadrează în regim normal, cu efectuarea repausului săptămânal.

Situaţiile de forţă majoră, care presupun lucrări urgente, a căror executare imediată este necesară pentru organizarea unor măsuri de salvare a persoanelor sau bunurilor angajatorului, pentru evitarea unor accidente iminente sau pentru înlăturarea efectelor pe care aceste accidente le-au produs asupra materialelor, instalaţiilor sau clădirilor unităţii, nu necesită acordul reprezentanţilor lucrătorilor şi nici avizul inspectoratului teritorial de muncă. În aceste situaţii, repausul săptămânal poate fi suspendat pentru personalul necesar în vederea executării lucrărilor respective. Munca suplimentară se compensează tot cu spor dublu.

5. Obligaţiile angajatorilor

Angajatorii sunt obligaţi să ţină evidenţa orelor de muncă prestate de salariaţi şi de a o supune controlului inspecţiei muncii, ori de câte ori este solicitat.

Cea mai utilizată formă de evidenţă a orelor prestate este formularul denumit pontaj, sau foaie colectivă de prezenţă, unde sunt evidenţiate orele efectiv prestate zilnic, dar şi orele neprestate, datorită efectuării concediului de odihnă, a concediilor medicale, a unor învoiri sau datorită absenţelor nemotivate.

Aceste formulare nu sunt tipizate sau standardizate, dar sunt utile angajatorilor pentru calcularea drepturilor salariale.

Evidenţa orelor prestate de salariaţi presupune inclusiv o evidenţă centralizată a orelor suplimentare efectuate lunar, sau în perioada de referinţă prevăzută de contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, în vederea evidenţierii clare a respectării duratei maxime legale a timpului de muncă.

>> Citeste mai multe despre Seminarul CIM GAlati, septembrie 2009