Dreptul la repaus zilnic si saptamanal

In ansamblul sau, reglementarea dreptului la odihna este construita pe ideea fundamentala ca acest drept nu raspunde numai unui interes personal, ci face parte integranta din masurile de ocrotire si de garantare a dreptului la munca. De aici si sanctiunea severa - nulitatea absoluta a oricarei conventii prin care se renunta total sau in parte la dreptul la concediul de odihna. Astfel, dreptul la odihna este garantat prin: a) stabilirea duratei maxime a zile de munca de 8 ore; b) a repausului saptamanal si a concediilor anuale platite; c) durata redusa a timpului de lucru pentru salariatii care lucreaza in conditii speciale sau deosebite, vatamatoare, grele sau periculoase, si pentru tineri; d) reducerea, de regula, a duratei timpului de lucru in timpul noptii; e) reglementarea pauzei de masa in cursul programului de lucru etc . a) In cursul programului de lucru se acorda o pauza pentru masa, care nu se include in durata timpului de munca (art. 134 din Codul muncii); in unitatile in care nu se poate intrerupe lucrul se va da posibilitatea ca masa sa fie luata in timpul serviciului. Drept, drept, dar practica... Natural, daca una ori mai multe persoane, avand programul de lucru de 4 ore, lucreaza intr-o anumita unitate sau intr-un anumit compartiment in care, pentru intreg personalul, toata activitatea se intrerupe, in acelasi timp, in vederea pauzei de masa, programul celor care lucreaza 4 ore urmeaza a fi in asa fel stabilit, pentru a nu se ajunge ca o parte din timpul lor de munca sa se suprapuna peste pauza de masa si, ca atare, practic, sa nu fie in masura sa poata lucra in acest interval, munca lor fiind in directa legatura cu a personalului care se afla in pauza. b) Intre sfarsitul programului de lucru dintr-o zi si inceputul programului de lucru din ziua urmatoare trebuie sa existe, de regula, un interval de cel putin 12 ore consecutive, cu exceptia prevazuta de art. 135 alin. (2) din Codul muncii republicat. c) Potrivit art. 137 alin. (1) din Codul muncii, salariatul are dreptul, in fiecare saptamana, la un repaus de doua zile consecutive, de regula sambata si duminica. Problema Intrebarea este daca dispozitiile art. 137 alin. 2 din Codul muncii republicat - privind posibilitatea acordarii repausului saptamanal in alte zile decat sambata si duminica, sunt incidente, in principiu, si in cazul zilelor de sarbatori legale si al celorlalte zile in care, potrivit legii, nu se lucreaza. Intr-o interpretare literala, s-a putea sustine ca se impune raspunsul negativ, tinandu-se seama ca reglementarea mentionata - cu caracter de exceptie - fiind situata in alin. 2 al art. 137 si referindu-se, exclusiv, la ziua de repaus saptamanal, ea nu ar putea fi extinsa si la zilele de sarbatoare legala. Cu toate acestea s-a considerat de literatura de specialitate ca solutia contrara este cea corecta, interpretarea rationala urmand a prevala fata de cea literala . In practica, cel mai adesea zilele de sarbatoare legala sunt asimilate zilelor de sambata-duminica.

Acordarea unei perioade de repaus dupa un program de lucru de 12 ore

Intrebare: Formatia de sondori lucreaza de luni pana vineri, 8 ore/zi in doua schimburi de la 8-16 si de la 16-24, sambata si duminica liber. Pentru o perioada de aproximativ 2 luni, vrem sa lucram cu formatia la tura continua cu un program de lucru de 12 ore/zi, timp de 5 zile consecutive, avand apoi 5 zile repaus. In ce conditii si ce aprobari imi trebuie pentru a lucra 5 zile cate 12 ore/zi dupa care 5 zile repaus acasa, tinand cont ca in contractul colectiv de munca avem stipulat ca durata normala a timpului de munca este de 8 ore/zi dar pot fi si exceptii iar exceptiile pot fi determinate numai de existenta unor activitati ce impun organizari specifice a timpului de munca iar aplicarea unei organizari specifice a timpului de munca se face cu acordul organizatiei sindicale. Raspuns: Conform art. 132 alin. (1) din Legea 62/2011 a dialogului social, clauzele contractelor colective de munca pot stabili drepturi si obligatii numai in limitele si in conditiile prevazute de lege. Totodata conform alin. (2) al aceluiasi articol, la incheierea contractelor colective de munca, prevederile legale referitoare la drepturile angajatilor au un caracter minimal. Cu privire la zilnica a timpului de lucru dispozitiile art. 115 alin. (2) din Codul muncii stabilesc in mod imperativ ca durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de repaus de 24 de ore. Legiuitorul nu a stabilit exceptii de la aceasta regula asa cum, de exemplu, a stabilit in cazul zilelor de repaus saptamanal care, potrivit art. 137 alin. (4) pot fi scordate, in situatii de exceptie, cumulat, dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor. Prin urmare, avand in vedere cele mai sus expuse, prin contractul colectiv de munca nu se poate deroga in defavoarea salariatilor de la prevederea legala potrivit careia durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de repaus de 24 de ore respectiv in sensul de a stabili o perioada de repaus mai mica de 24 de ore atunci cand munca este prestata 12 ore. Data aparitiei: 25 Mai 2012