Retinerea nu constituie caz de suspendare a CIM

Analizam cazul unei societati in cadrul careia salariatul prezinta certificat de concediu medical pentru o perioada de 17 zile. Dupa 4 zile de concediu medical este retinut de politie pentru cercetari. Vom stabili astfel in ce masura poate angajatorul sa suspende de drept contractul ca urmare a retinerii de catre politie si ce documente se vor intocmi. De asemenea, vom vedea cum se plateste concediul medical in aceasta situatie. Conform art. 50 lit. g) din Codul muncii, contractul individual de munca se suspenda de drept in cazul in care salariatul este arestat preventiv, in conditiile Codului de procedura penala. Art. 136 din Codul de procedura penala stabileste ca, in cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu detentiune pe viata sau cu inchisoare, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua fata de acesta una dintre urmatoarele masuri preventive: a) retinerea; b) obligarea de a nu parasi localitatea; c) obligarea de a nu parasi tara; d) arestarea preventiva. Astfel, retinerea constituie o masura preventiva distincta de arestarea preventiva. Retinerea ca masura preventiva nu constituie caz de suspendare a contractului individual de munca. Masura retinerii poate dura cel mult 24 de ore. In consecinta, nu veti putea dispune suspendarea contractului individual de munca pentru faptul ca salariatul a fost retinut. In baza art. 36 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, indemnizatia de incapacitate temporara de munca se plateste lunar de catre angajator, odata cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectiva.

Pot imputa salariatilor marfa lipsa din gestiune?

Intrebare: Daca societatea doreste sa impute marfa lipsa din depozit tuturor celor care lucreaza acolo, nu numai gestionarilor, se pot face acte aditionale la contractele de munca in care sa se stipuleze acest lucru ? Intr-o situatie asemanatoare s-a putut imputa suma stabilita doar acelora care au semnat angajamente de plata, iar celor care au refuzat sa semneze angajamentele nu li s-a putut retine nimic, paguba ramanand sa fie suportata de societate. Raspuns: Conform Legii 22/1969 , privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice, publicata in Buletinul Oficial al Romaniei nr. 132 din 18.11.1969, cu completarile si modificarile ulterioare, in continuare denumita Legea 22/1969 , gestionarul este acel angajat al agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice care are ca atributii principale de serviciu primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri aflate in administrarea, folosinta sau detinerea, chiar temporara, a agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice, indiferent de modul de dobandire si de locul unde se afla bunurile (art. 1 din Legea 22/1969 ). In cazul in care gestiunea este incredintata mai multor persoane, angajarea sau trecerea in functia de gestionar se face cu avizul scris al celorlalti gestionari. Angajarea sau trecerea unei persoane intr-o functie din subordinea gestionarului se face cu avizul scris al acestuia (art. 7 din Legea 22/1969 ). Gestionarul are obligatia de a constitui o garantie in numerar (art. 10 alin. 1 din Legea 22/1969 ). Constituirea garantiei se face prin contract incheiat in scris (art. 11 alin. 1 din Legea 22/1969 ). Garantia in numerar va fi de minim un salariu si de maxim trei salarii tarifare lunare ale gestionarului, ea neputand depasi valoarea bunurilor incredintate. Pentru gestionarii retribuiti pe baza de cota procentuala, cuantumul minim al garantiei in numerar va fi echivalent cu castigul mediu pe o luna, iar cel maxim cu castigul mediu pe 3 luni (art. 12 din Legea 22/1969 ). Cand gestionarul a cauzat o paguba in gestiune la locul sau de munca si aceasta nu se acopera integral in termen de o luna de la obtinerea titlului executoriu definitiv, agentii economici, autoritatile sau institutiile publice se vor despagubi din garantia in numerar constituita in favoarea sa. In situatia in care sumele depuse drept garantie au fost ridicate, in intregime sau in parte, de agentii economici, autoritatile sau institutiile publice pentru a se despagubi, gestionarul este obligat sa reintregeasca garantia in numerar in rate lunare de 1/3 din salariul tarifar sau din castigul mediu lunar (art. 16 din Legea 22/1969 ). Gestionarul raspunde integral fata de agentii economici, autoritatile sau institutiile publice pentru pagubele pe care le-a cauzat in gestiunea sa. Primirea bunurilor in cantitati inferioare celor inscrise in actele insotitoare sau cu vicii aparente, fara a se fi intocmit acte legale de constatare, precum si nesolicitarea asistentei tehnice de specialitate la primirea bunurilor, desi aceasta era necesara, atrag raspunderea gestionarului (art. 25 din Legea 22/1969 ). Gestionarul raspunde integral si in cazul in care atributiile sale fiind exercitate, potrivit dispozitiilor legale, de un delegat sau de o comisie, se constata o paguba fara a se putea stabili ca aceasta s-a produs in absenta gestionarului (art. 26 din Legea 22/1969 ). Cand paguba in gestiune a fost cauzata de gestionar impreuna cu alt angajat al agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice, ei raspund integral, fiecare in masura in care a contribuit la producerea pagubei. Daca nu se poate determina masura in care fiecare a contribuit la producerea pagubei, despagubirea se repartizeaza intre cei in cauza proportional cu castigul mediu al fiecaruia pe ultimele 3 luni; in cazul pagubei constatate intr-o gestiune in care manipularea bunurilor se face in colectiv de mai multi angajati sau in schimburi succesive, fara predare de gestiune intre schimburi, despagubirea se repartizeaza si proportional cu timpul lucrat de fiecare, de la ultima inventariere, in gestiunea in care s-a produs paguba (art. 27 din Legea 22/1969 ). La constatarea unei pagube in gestiune, persoana raspunzatoare poate sa-si ia un angajament scris pentru acoperirea acesteia, angajamentul scris constituind titlu executoriu. Daca, ulterior, aceasta persoana constata ca nu datoreaza sau ca datoreaza numai in parte suma pentru care si-a luat angajamentul, ea va putea face cerere de desfiintare a angajamentului la organul de jurisdictie competent, in termen de 30 zile de la data cand a cunoscut aceasta imprejurare. De asemenea, validitatea angajamentului va inceta in intregime sau in parte atunci cand agentii economici, autoritatile sau institutiile publice sau organul de jurisdictie competent constata, cu prilejul verificarii sau, dupa caz, al solutionarii unei cauze care are legatura cu angajamentul, ca acesta a fost luat pentru o suma nedatorata. Organul de jurisdictie competent poate suspenda executarea angajamentului (art. 32 din Legea 22/1969 ). Angajatul care primeste, pastreaza si elibereaza bunuri fara a avea calitatea de gestionar raspunde integral, aplicandu-i-se in mod corespunzator prevederile art. 23 – 37 din Legea 22/1969. De asemenea, art. 29 din Legea 22/1969 prevede ca raspunde integral angajatul care, nesocotind indatoririle sale de serviciu, a adus pagube agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice prin aceea ca: a) nu a asigurat gestionarului, in cazurile prevazute de lege, asistenta tehnica de specialitate pentru verificarea calitativa a bunurilor ori a prestat o asistenta tehnica necorespunzatoare; b) nu a luat masurile necesare pentru pastrarea bunurilor in conditii corespunzatoare; c) a dat gestionarului dispozitii gresite sau contrare legii. Prevederile Legii 22/1969 mai sus citate au fost implicit si partial modificate de Codul muncii , adoptat prin Legea 53/2003 , cu completarile si modificarile ulterioare, republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 345 din 18.05.2011, in continuare denumit Codul muncii republicat. Conform art. 254 din Codul muncii republicat, salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor. Salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute care nu puteau fi inlaturate si nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului. In situatia in care angajatorul constata ca salariatul sau a provocat o paguba din vina si in legatura cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o nota de constatare si evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii. Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul partilor nu poate fi mai mare decat echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie. In completarea dispozitiilor mai sus citate, art. 255 din Codul muncii republicat prevede ca in situatia in care paguba a fost produsa de mai multi salariati, cuantumul raspunderii fiecaruia se stabileste in raport cu masura in care a contribuit la producerea ei. Daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei si, atunci cand este cazul, si in functie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar. Nicio retinere din salariu nu poate fi operata, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege. Retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila (art. 169 alin. 1 si 2 din Codul muncii republicat). Acceptarea fara rezerve a unei parti din drepturile salariale sau semnarea actelor de plata in astfel de situatii nu poate avea semnificatia unei renuntari din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin in integralitatea lor, potrivit dispozitiilor legale sau contractuale (art. 170 din Codul muncii republicat). Dreptul la actiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea in totalitate sau in parte a obligatiilor privind plata salariilor se prescrie in termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, termenul de prescriptie fiind intrerupt in cazul in care intervine o recunoastere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivand din plata salariului (art. 171 din Codul muncii republicat). De retinut si dispozitiile art. 40 alin. (2) din Codul muncii republicat, ce includ printre obligatiile angajatorului si obligatia de a asigura permanent salariatilor conditiile tehnice si organizatorice avute in vedere la elaborarea normelor de munca si conditiile corespunzatoare de munca. In speta, o societate comerciala doreste sa impute marfa lipsa dintr-un depozit tuturor salariatilor care lucreaza in acel depozit, nu numai gestionarilor. Intrebarea vizeaza posibilitatea post factum (dupa consumarea faptei) de a se incheia acte aditionale la contractele de munca in care sa se stipuleze acest lucru. Din ipoteza intrebarii, nu rezulta data producerii/constatarii pagubei, contravaloarea pagubei, atributiile incluse in fisa postului salariatilor vizati si nici vina salariatilor in discutie sau masura in care acestia au contribuit la producerea pagubei. Se precizeaza doar ca intr-o situatie asemanatoare, anterior, la o data neprecizata, societatea comerciala angajatoare a reusit sa impute paguba constatata doar salariatilor care au semnat angajamente de plata. Conform dispozitiilor legale in vigoare, salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor, fiind exonerati de raspunderea patrimoniala pentru pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute care nu puteau fi inlaturate, precum si pentru pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului (art. 254 alin 1 si 2 din Codul muncii republicat). I. Daca contravaloarea pagubei nu depaseste echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie, respectiv suma de 3.500 lei in anul 2012 (incepand cu data de 1 ianuarie 2012, salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata fiind stabilit la suma de 700 lei lunar, conform art. 1 din HG 1225/2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 922 din 27.12.2011), angajatorul va putea solicita salariatului ce a provocat paguba din vina si in legatura cu munca sa, printr-o nota de constatare si evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii (art. 254 alin 3 si 4 din Codul muncii republicat). In situatia in care paguba a fost produsa de mai multi salariati, cuantumul raspunderii fiecaruia se stabileste in raport cu masura in care a contribuit la producerea ei. Daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei si, atunci cand este cazul, si in functie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar (art. 255 din Codul muncii republicat). In ipoteza in care salariatul in cauza recunoaste de bunavoie ca paguba a fost produsa din vina si in legatura cu munca sa, fiind de acord in totalitate cu evaluarea pagubei notificata de angajator, recuperarea prejudiciului se va face pe cale amiabila, in baza acordului scris al angajatorului si salariatului, incheiat conform art. 254 din Codul muncii republicat, partile semnatare putand stabili de comun acord modalitatile de executare (a se vedea, in acest sens si Decizia Curtii Constitutionale nr. 24/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5.02.2003). In ipoteza in care salariatul in cauza nu recunoaste de bunavoie ca paguba a fost produsa din vina si in legatura cu munca sa si/sau nu este de acord cu evaluarea pagubei notificata de angajator, recuperarea prejudiciului se va face pe cale judiciara, in baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, conform art. 254 alin 1 din Codul muncii republicat, coroborat cu art. 169 alin 2 din acelasi act normativ. Cererea de chemare in judecata in vederea solutionarii conflictului individual de munca avand ca obiect angajarea raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator poate fi formulata in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune (art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii republicat), respectiv 3 ani de la data cand angajatorul a cunoscut sau, dupa imprejurari, trebuia sa cunoasca nasterea dreptului la actiune (art. 2.523 din Codul Civil al Romaniei, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 505 din 15.07.2011, cu completarile si modificarile ulterioare). II. Daca contravaloarea pagubei depaseste echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie, respectiv suma de 3.500 lei in anul 2012, angajatorul va putea solicita salariatului/salariatilor ce a/au provocat paguba din vina si in legatura cu munca sa/lor, printr-o nota de constatare si evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia prin acordul partilor, in limita maxima legala, de 5 salarii minime brute pe economie (conform art. 254 alin 3 si 4 din Codul muncii republicat), pentru diferenta urmand a se adresa instantei de judecata (conform art. 254 alin 1 din Codul muncii republicat, coroborat cu art. 169 alin 2 din acelasi act normativ) sau se putea formula cerere de chemare in judecata pentru angajarea raspunderii patrimoniale a salariatului/salariatilor vinovati pentru intregul prejudiciu. III. Daca dupa incheierea unui acord scris intre angajator si salariat, salariatul refuza sa-l execute, angajatorul va putea formula cerere de chemare in judecata pentru angajarea raspunderii patrimoniale a salariatului vinovat, recuperarea prejudiciului urmand a se face in baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile. Data aparitiei: 12 Octombrie 2012

Studiu de caz: Popririle pe salariu in cazul mai multor creditori si ordinea de preferinta la distribuirea sumei

Valabil la 18.08.2011

O societate are un angajat care trebuie sa indeplineasca o serie de obligatii. Acestea implica, in concret, plata a doua pensii pentru copii minori si plata unei pensii pentru un copil major. In acest sens, au fost emise hotarari judecatoresti. De asemenea, este emisa si o adresa de catre executorul judecatoresc pentru poprire pe salariu. Cum va efectua societatea popririle? Se va acorda intaietate pensiei de intretinere?

Inainte de toate, trebuie amintit ca, potrivit art. 169 alin. (4) din Codul muncii, republicat, retinerile din salariu cumulate nu pot depasi in fiecare luna jumatate din salariul net. Codul de procedura civila, care completeaza Codul muncii, detaliaza acest aspect. Conform art. 409 alin. (1) Cod procedura civila, salariile si alte venituri periodice realizate din munca, pensiile acordate in cadrul asigurarilor sociale, precum si alte sume ce se platesc periodic debitorului si sunt destinate asigurarii mijloacelor de existenta ale acestuia pot fi urmarite:
a) pana la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligatie de intretinere sau de alocatie pentru copii;
b) pana la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.

Alin. (2) din aceleasi articol prevede ca daca sunt mai multe urmariri asupra aceleiasi sume, urmarirea nu poate depasi 1/2 din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creantelor, in afara de cazul in care legea prevede altfel. In speta prezentata se presupune ca s-a inceput urmarirea de catre mai multi creditori asupra aceleiasi sume, respectiv salariul debitorului poprit.

Art. 456 alin. (1) Cod procedura civila prevede ca in termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar in cazul sumelor de bani datorate in viitor, de la scadenta acestora, tertul poprit este obligat:

a) sa consemneze suma de bani sau, dupa caz, sa indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite si sa trimita dovada executorului, in cazul popririi prevazute la art. 453 alin. 1;
b) sa plateasca direct creditorului suma retinuta si cuvenita acestuia, in cazul popririlor prevazute de art. 453 alin. 2. La cererea creditorului, suma ii va fi trimisa la domiciliul indicat sau, daca este cazul, la resedinta indicata, cheltuielile de trimitere fiind in sarcina debitorului.

Conform alin. (2) din acelasi articol, daca sunt infiintate mai multe popriri, tertul poprit va proceda potrivit alin. 1, comunicând, dupa caz, executorului ori creditorilor aratati la lit. a) si b) din acelasi alineat numele si adresa celorlalti creditori, precum si sumele poprite de fiecare in parte.
Potrivit art. 459 Cod procedura civila, in cazul in care sunt infiintate mai multe popriri si sumele cuvenite creditorilor depasesc suma urmaribila din veniturile debitorului, tertul poprit, in termenul prevazut de art. 458 alin. 1, va retine si va consemna suma urmaribila si va depune dovada consemnarii la executorul judecatoresc. Distribuirea se va face potrivit dispozitiilor art. 562-571.

Ordinea de preferinta la distribuirea sumei este prevazuta la art. 563 alin. (1) Cod procedura civila, respectiv:
a) creantele reprezentand cheltuieli de judecata, pentru masuri asiguratorii sau de executare silita, pentru conservarea bunurilor al caror pret se distribuie, precum si orice alte cheltuieli facute in interesul comun al creditorilor.
b) creantele reprezentand salarii si alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru intretinerea si ingrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporara de munca, prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau intarirea sanatatii, ajutoarele de deces, acordate in cadrul asigurarilor sociale, precum si creantele reprezentand obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii;
c) creantele rezultand din obligatia de intretinere, alocatii pentru copii sau obligatia de plata a altor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;
d) creantele bugetare provenite din impozite, taxe, contributii si din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale;
e) creantele rezultand din imprumuturi acordate de stat;
f) creantele reprezentand despagubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietatii publice prin fapte ilicite;
g) creantele rezultand din imprumuturi bancare, din livrari de produse, prestari de servicii sau executari de lucrari, precum si din chirii sau arenzi;
h) creantele reprezentand amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;
i) alte creante.

Alin. (2) din acelasi articol prevede ca in cazul creantelor care au aceeasi ordine de preferinta, daca legea nu prevede altfel, suma realizata se repartizeaza intre creditori proportional cu creanta fiecaruia.

Raport Special: Retinerile din salariu, proceduri, exceptii si obligatii

Retinerile din salariu sunt supuse unor reguli stricte cuprinse atat de Codul muncii, cat si de Codul de procedura civila. Dispozitii speciale privind retinerile din salariu sunt cuprinse si in reglementarile privind colectarea creantelor fiscale cuprinse in Codul de procedura fiscala.

ATENTIE

Potrivit art. 164 din Codul muncii „Nici o retinere din salariu nu poate fi operata, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege“.

Cu exceptia retinerilor din salariu pentru sumele determinate de catre angajator reprezentand impozite si contributii, celelalte retineri se efectueaza numai in temeiul unui titlu executoriu si in cadrul procedurii executarii silite. Mai mult, retinerea daunelor cauzate angajatorului nu poate fi efectuata pe baza oricarui titlu executoriu, ci numai in baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.

Codul muncii nu mai retine prevederile referitoare la raspunderea materiala sau la decizia de imputare si angajamentul de plata. Daca salariatul va prejudiciaza, acoperirea acestui prejudiciu nu se va mai putea face direct prin retineri din salariu.

Ce este de facut intr-o asemenea ipoteza, daca angajamentul de plata pe care salariatul consimte sa il semneze nu mai constituie titlu executoriu, astfel incat nu veti putea face retineri din salariu in temeiul lui?

SFATUL NOSTRU

Art. 164 din Codul muncii interzice retinerile din salariu care au un alt temei decat hotararea judecatoreasca. Asadar, trebuie sa va adresati instantei chiar daca salariatul este de acord sa acopere prejudiciul. Aceasta inseamna pierdere de timp si de bani. |n practica, angajamentul de plata este in continuare utilizat, dar nu ca titlu executoriu, ci ca proba – pe care o veti putea ulterior utiliza in instanta – cu privire la intinderea prejudiciului si acordul salariatului de a-l acoperi.

Singura modalitate prin care prejudiciul s-ar putea acoperi fara sa va adresati instantei ar if achitarea sumei de catre salariat in mod direct, deci dupa ce salariul i-a fost eliberat integral. Salariatul achita suma independent de momentul platii salariului, din banii aflati deja in patrimoniul sau.

Desi imperfecta, aceasta solutie este utilizata in practica, pentru a evita apelul la organele judecatoresti de cate ori exista un prejudiciu, iar partile sunt de acord cu privire la acoperirea lui. De altfel, regula in materie de plata este „plata se executa de buna voie. Numai prin exceptie se poate executa silit“. Asemenea solutie nu face decat aplicarea acestei reguli.

In sfera regulilor generale referitoare la retinerile salariale, prevederile alin. (4) al art. 164 din Codul muncii impun limitarea tuturor retinerilor din salariu in fiecare luna la jumatatea salariului net.

In cazul in care asupra venitului din salarii al angajatului sunt infiintate popriri de catre mai multi creditori, Codul muncii stabileste urmatoarea ordine de distribuire a sumelor retinute:

1) obligatiile de intretinere, conform Codului familiei

Potrivit art. 84 din Codul familiei, obligatia de intretinere exista intre sot si sotie, parinti si copii, adoptator si adoptat, bunici si nepoti, strabunici si stranepoti, frati si surori, precum si intre alte persoane in cazurile prevazute de lege.

2) contributiile si impozitele datorate catre stat

Sunt considerate ca fiind datorate „catre stat“ in prezent obligatiile fata de bugetul general consolidat si obligatiile fata de alte bugete (de exemplu bugetele locale la care salariatul datoreaza impozite si taxe locale). |n acelasi timp, chiar daca din formularea riguroasa lipsesc taxele (cum sunt, de exemplu, taxele datorate autoritatilor administratiei publice locale – taxa pentru detinerea de autovehicule), au acelasi regim ca si celelalte obligatii fiscale.

In calitate de platitori de salarii, aveti obligatia sa calculati, sa retineti si sa virati lunar, dar si trimestrial sau anual, incepand cu 1 ianuarie 2007, impozitul pe salariile platite angajatilor. Periodicitatea retinerilor este determinata de statutul angajatorului, astfel ca, prin derogare de la obligatia de plata lunara, plata impozitului se realizeaza:

● trimestrial, pana la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul urmator pentru impozitul si contributiile aferente veniturilor din salarii, datorate de catre contribuabilii care au statut de microintreprindere in conditiile Legii nr. 346/2004 privind stimularea infiintarii si dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii, cu modificarile si completarile ulterioare;

● anual, pana la data de 25 ianuarie inclusiv a anului urmator pentru impozitul si contributiile aferente veniturilor din salarii, datorate de catre asociatii, fundatii sau alte entitati fara scop patrimonial, cu exceptia institutiilor publice.

ATENTIE!

De asemenea, angajatorul va asigura, la cerere, retinerea cotizatiei platita de membrii organizatiei sindicale, in cuantum de maximum 1% din venitul brut realizat.

La cererea organizatiei sindicale la care sunt afiliati salariatii, angajatorul poate conveni si accepta ca persoanele care au ca sarcina de serviciu plata salariilor, sa incaseze cotizatiile de sindicat si sa le vireze in contul sindicatelor respective.

Cotizatia sindicala platita in luna respectiva in cuantumul precizat anterior este deductibila lunar la calculul impozitului pe salariu.

In situatia in care sunt constatate elemente care determina modificarea veniturilor din salarii si/sau a bazei de calcul a impozitului pe salariu, pentru care calculul impozitului lunar pe salarii a fost deja efectuat, angajatorul va proceda astfel:

– va recalcula drepturile respective pentru luna la care se refera;
– va stabili diferentele de impozit constatate pentru luna la care se refera;
– va influenta cu diferentele de impozit rezultate in sensul majorarii sau diminuarii impozitul datorat incepand cu luna constatarii.

In situatia in care la data efectuarii operatiunii de stabilire a diferentelor de impozit de catre angajator exista relatii contractuale generatoare de venituri din salarii, intre acesta si persoana fizica, atunci se procedeaza astfel:

– impozitul retinut in plus se restituie persoanei fizice prin diminuarea cu sumele respective a impozitului pe veniturile din salarii incepand cu luna efectuarii acestei
operatiuni si pana la lichidarea acestuia;
– impozitul neretinut se retine de angajator din veniturile din salarii incepand cu luna constatarii si pana la lichidarea acestuia.

3) daunele cauzate proprietatii publice prin fapte ilicite

Potrivit legii, creantele reprezentand obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii sunt plasate pe un loc privilegiat, imediat dupa cheltuielile de executare, si inaintea daunelor cauzate proprietatii publice prin fapte ilicite. Codul muncii, prin enumerarea lacunara a ordinii de prioritate, inverseaza ordinea celor doua obligatii de plata ale salariatului;

4) acoperirea altor datorii

Prevederile Codului muncii se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila. Astfel, potrivit art. 167 din Codul de procedura fiscala, consideram ca din concursul a doua acte normative prevaleaza prevederile art. 167 din Codul de procedura fiscala, republicat in Monitorul Oficial nr. 513 din 31 iulie 2007.

In cazul in care executarea silita a fost pornita de mai multi creditori sau cand pana la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare au depus si alti creditori titlurile lor, se procedeaza la distribuirea sumei potrivit urmatoarei ordini de preferinta, daca legea nu prevede altfel:

– creantele reprezentand cheltuielile de orice fel, facute cu urmarirea si conservarea bunurilor al caror pret se distribuie;
– creantele reprezentand salarii si alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite somerilor, ajutoarele pentru intretinerea si ingrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporara de munca, pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau intarirea sanatatii, ajutoarele de deces, creantele reprezentand obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii;
– creantele rezultand din obligatii de intretinere, alocatii pentru copii sau de plata a altor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;
– creantele bugetare provenite din impozite, taxe, contributii si din alte sume stabilite potrivit legii;
– creantele rezultand din imprumuturi acordate de stat;
– creantele reprezentand despagubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietatii publice prin fapte ilicite;
– creantele rezultand din imprumuturi bancare, din livrari de produse, prestari de servicii sau executari de lucrari, precum si din chirii sau arenzi;
– creantele reprezentand amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;
– alte creante.

Pentru plata creantelor care au aceeasi ordine de preferinta, daca legea nu prevede altfel, suma realizata din executare se repartizeaza intre creditori proportional cu creanta fiecaruia.

De asemenea, prevederile art. 164 din Codul muncii se completeaza cu cele ale art. 409 din Codul de procedura civila.

Ca urmare, limitele retinerilor sunt urmatoarele:
● pana la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligatie de intretinere sau de alocatie pentru copii;
● pana la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.

In ceea ce priveste notiunea de „venit lunar net“, tindem sa consideram ca legiuitorul s-a referit la castigul salarial, care-i ramane salariatului dupa efectuarea tuturor retinerilor.

ATENTIE!

Daca sunt mai multe urmariri asupra aceleiasi sume, urmarirea nu poate depasi 1/2 din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creantelor, in afara de cazul in care legea prevede altfel.

Veniturile din munca sau orice alte sume ce se platesc periodic debitorului si sunt destinate asigurarii mijloacelor de existenta ale acestuia, in cazul in care sunt mai mici decat cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmarite numai asupra partii ce depaseste jumatate din acest cuantum.

In sfera retinerilor din salariu sunt de subliniat consecintele nerespectarii obligatiilor ce revin angajatorilor cu privire la determinarea si virarea impozitului si contributiilor aferente veniturilor salariale, precum si celorlalte impozite supuse procedurii retinerii la sursa.

Prin art. 188 alin. (2) din Codul de procedura fiscala au fost abrogate sanctiunile cuprinse la art. 280 din Codul muncii, fiind totodata extinsa aria de aplicare si agravate pedepsele.

Astfel, sunt instituite sanctiuni distincte pentru fiecare etapa a procedurii retinerii la sursa:

1. neretinerea, potrivit legii, de catre platitorii obligatiilor fiscale, a sumelor reprezentand impozite si contributii cu retinere la sursa;

2. nevarsarea in totalitate, de catre platitorii obligatiilor fiscale, a sumelor reprezentand impozite si contributii cu retinere la sursa, daca nu sunt savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii, sa fie considerate infractiuni. Amenzile sunt comune fiind diferentiate in functie de natura platitorului si de sumele neachitate:

● amenda de la 50 lei la 500 lei, pentru persoanele fizice, si amenda de la 500 lei la 2.000 lei, pentru persoanele juridice, daca obligatiile fiscale sustrase la plata sunt de pana la 50.000 lei inclusiv;

● amenda de la 500 lei la 2.000 lei, pentru persoanele fizice, si amenda de la 2.000 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice, daca obligatiile fiscale sustrase la plata sunt cuprinse intre 50.000 lei si 100.000 lei inclusiv;

● amenda de la 2.000 lei la 5.000 lei, pentru persoanele fizice, si amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru persoanele juridice, daca obligatiile fiscale sustrase la plata sunt mai mari de 100.000 lei.

Legea pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale nr. 241/2005 reglementeaza si infractiunea in legatura cu sumele supuse retinerii la sursa. Art. 6 din cuprinsul legii stabileste pedeapsa cu inchisoare de la un an la 3 ani sau cu amenda pentru retinerea si nevarsarea, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa.

In calitate de tert poprit, angajatorul este de asemenea susceptibil de sanctiuni in cazul in care nu respecta obligatiile care ii revin. Codul de procedura fiscala introduce sanctiuni distincte si pentru nerespectarea obligatiilor de aceasta natura, prin art. 189 alin. (1) lit. j) sanctiunea aplicabila fiind amenda de la 50 lei la 1.500 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 500 lei la 10.000 lei, pentru persoanele juridice.

Indiferent de natura obligatiei bugetare, neplata acesteia la termenul legal atrage suplimentar obligatia de plata a majorarilor de intarziere a caror cota este in prezent de 0,1% pentru fiecare zi de intarziere.

Retineri din salariu

Nu se pot dispune retineri din salariu decat daca...
Cuvinte cheie: retineri salariu, codul muncii


...exista o hotarare judecatoreasca in acest sens. Aceasta inseamna ca, mai inainte de a opera retineri din salariu, angajatorul va trebui sa se adreseze instantei judecatoresti pentru a obtine o hotarare judecatoreasca definitiva. Numai in baza ei se vor putea efectua retineri din salariu.

Decizia de imputare si angajamentul de plata nu mai constituie titluri executorii. Totusi, obtinerea unui angajament de plata din partea salariatului, chiar daca nu dispenseaza angajatorul de obligatia de a se adresa instantei, va constitui un util document probatoriu in fata acesteia.

Va trebui sa va adresati instantei chiar si pentru un prejudiciu neinsemnat? Va trebui sa introduceti actiune in instanta (cheltuind timp, bani si energie) chiar daca salariatul nu se opune acoperirii prejudiciului? In practica si doctrina se admite ca este valabila o intelegere intre angajator si salariat, cu privire la acoperirea prejudiciului.
Angajatorul ar fi dispensat astfel de obligatia de a se adresa instantei. Printr-o asemenea intelegere, salariatul nu ar putea renunta insa la vreunul dintre drepturile sale, de exemplu de a nu acoperi prejudiciul dintr-o data, ci numai prin rate lunare, care sa nu depaseasca 1/3 din salariu. Intr-adevar, veti avea in vedere prevederile art. 38, potrivit caruia „salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.