Cota de impozit de 85 la suta. Cand se aplica?

Analizam mai jos cazul unui director financiar care pleaca cu acordul partilor si care incheie un act aditional cu angajatorul prin care partile convin sa inceteze activitatea la o anumita data. Angajatorul este de acord ca, odata cu drepturile salariale ale ultimei luni lucrate, sa plateasca fostului director financiar o prima in suma de X RON. Vom vedea astfel daca in acest caz cota de impozit de 85% se aplica tuturor veniturilor obtinute de persoana in cauza in ultima luna de activitate (salariul pentru timpul lucrat + prima) sau daca se aplica niste cote diferite de impozit (16% pentru salariul timpul lucrat si 85% pentru prima). Solutia consultantului: In Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 331 din data de 6 iunie 2013 a fost publicata OUG 55/2013 privind unele masuri fiscal-bugetare si pentru modificarea unor acte normative. Conform art. II din acest act normativ, prin derogare de la prevederile art. 43 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, cota de impozit pe venit este de 85% pentru veniturile reprezentand salarii/indemnizatii/sume compensatorii acordate, in conditiile legii, cu ocazia incetarii contractului de munca, raportului de serviciu sau mandatului, angajatilor cu functii de conducere sau persoanelor care sunt numite in calitate de membru in consilii de administratie si consilii de conducere. Astfel, cota de impozit este de 85% atunci cand sunt indeplinite cumulativ conditiile: 2.veniturile sunt acordate cu ocazia incetarii contractului de munca, raportului de serviciu sau mandatului; 3.veniturile sunt acordate angajatilor cu functii de conducere sau persoanelor care sunt numite in calitate de membru in consilii de administratie si consilii de conducere. Textul ordonantei nu specifica ca impozitarea cu 85% se aplica angajatilor din unitati bugetare. In aceste conditii, conform prevederilor OUG 55/2013, pentru angajatii cu functii de conducere sau persoane care sunt numite in calitate de membru in consilii de administratie si consilii de conducere, indiferent de entitatea unde isi desfasoara activtatea, cota de impozit pentru veniturile reprezentand salarii/indemnizatii/sume compensatorii acordate, in conditiile legii, cu ocazia incetarii contractului de munca, raportului de serviciu sau mandatului este de 85%. Daca persoana in cauza nu este o persoana numita in consiliul de administratie sau in consiliul de conducere dispozitiile OUG 55/2013 nu sunt aplicabile.

Contributii sociale si declaratii pentru platile compensatorii

Intrebare: In urma sentintei definitive pronuntata de catre tribunal, o societate este obligata la plata catre un fost salariat a 10 salarii compensatorii, calculate la o valoare a salariului brut egala cu cea in vigoare la data incetarii contractului individual de munca. Ce contributii sociale se datoreaza pentru aceasta despagubire si care este modalitatea de declarare a acestor obligatii: declaratie rectificativa pentru perioada cand contractul de munca a incetat sau in perioada curenta cand se efectueaza plata despagubirii. Raspuns: Platile compensatorii acordate in baza contractelor colective sau individuale de munca nu intra in baza de calcul al: - contributiei individuale la bugetul asigurarilor pentru somaj si contributiei datorate de angajator la bugetul asigurarilor pentru somaj ((art. 296 indice 16 lit. c1)); - contributiei pentru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate (296 indice 16 lit e2); - contributiei la Fondul de garantare pentru plata creantelor salariale, datorata de persoanele fizice si juridice care au calitatea de angajator potrivit Legii nr. 200/2006 privind constituirea si utilizarea Fondului de garantare pentru plata creantelor salariale, cu completarile si modificarile ulterioare (pct 24 lit.b) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor art. 296 indice 16 din Codul fiscal); Asadar, pentru compensatiile acordate in conditiile contractelor colective sau individuale de munca, persoanelor concediate pentru motive care nu tin de persoana lor se datoreaza urmatoarele contributii sociale: - contributia la sistemul asigurarilor sociale de stat (angajator si salariat); - contributia la sistemul asigurarilor sociale de sanatate (angajator si salariat); - contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale datorata de angajator bugetului asigurarilor sociale de stat. In ceea ce priveste declararea acestora, portrivit Instructiunilor de completarea formularului 112 "Declaratie privind obligatiile de plata a contributiilor sociale, impozitului pe venit si evidenta nominala a persoanelor asigurate" (pct. 2.6) aprobate prin OMFP 1045/2012, pentru contributiile sociale, in situatiile in care au fost acordate drepturi banesti in baza unor hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, precum si situatiile in care prin astfel de hotarari se dispune reincadrarea in munca a unor persoane, se intocmesc declaratii rectificative corespunzatoare fiecarei luni, bifandu-se cu X casuta corespunzatoare de pe formular. Declaratia rectificativa intocmita conform acestor instructiuni se depune numai pentru rectificarile care vizeaza perioadele de raportare incepand cu 1 iulie 2012. Pentru perioadele de raportare cuprinse intre 1 ianuarie 2011 si 30 iunie 2012, "Declaratia privind obligatiile de plata a contributiilor sociale, impozitului pe venit si evidenta nominala a persoanelor asigurate" se completeaza si se rectifica, dupa caz, in conformitate cu prevederile Hotararii Guvernului nr. 1.397/2010 privind modelul, continutul, modalitatea de depunere si de gestionare a "Declaratiei privind obligatiile de plata a contributiilor sociale, impozitului pe venit si evidenta nominala a persoanelor asigurate". Pentru perioadele de raportare anterioare datei de 1 ianuarie 2011 veti depune declaratii rectificative potrivit legislatiei specifice in vigoare in perioada la care se refera aceste declaratii. Prin urmare, veti depune declaratie rectificativa pentru luna in care potrivit contractului individual sau colectiv de munca, platile compensatorii trebuiau acordate, conform celor mai sus expuse dupa cum urmeaza: - pentru perioadele de raportare anterioare datei de 1 iulie 2012 se va folosi formularul 112 conform OMFP 1045/2012; - pentru perioadele de raportare cuprinse intre 1 ianuarie 2011 si 30 iunie 2012 se va folosi formularul 112 conform HG 1397/2010; - pentru perioadele de raportare anterioare datei de 1 ianuarie 2011 veti depune declaratii rectificative potrivit legislatiei specifice in vigoare in perioada la care se refera aceste declaratii.

Etapele derularii procedurii compensarii

Compensarea este procedura de stingere a obligatiilor fata de bugetul general consolidat ce se aplica in situatia in care in calitate de contribuabil, indiferent de forma de organizare aveti obligatii de plata la buget si in acelasi timp sume de restituit. Etapele derularii procedurii compensarii 1) Determinati sumele susceptibile de restituire si oportunitatea utilizarii acestora pentru stingerea obligatiilor restante. 2) Depuneti cererea de compensare la organul fiscal care are competenta sa o solutioneze. Determinarea organului fiscal competent sa solutioneze cererea de compensare se realizeaza potrivit regulilor mentionate mai sus. Regula generala stabileste competenta in materie de compensare in sarcina organului fiscal pe raza caruia se afla domiciliul fiscal al contribuabilului. Cererea trebuie depusa in cadrul termenului legal de prescriptie de 5 ani calculat de la 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul la compensare. Deosebit de importanta este data depunerii cererii de compensare din perspectiva datei pana la care se calculeaza obligatii fiscale accesorii: Pana la data de 1 noiembrie 2010, data pana la care se calculeaza accesorii este data depunerii cererii de compensare, acest termen se mentinandu-se si in prezent. Astfel, data depunerii cererii de compensare reprezinta data pana la care se calculeaza obligatii fiscale accesorii pentru sumele neachitate ce vor fi stinse prin compensare, indiferent de momentul la care are loc solutionarea cererii ori intocmirea notei de compensare. Cu privire la necesitatea depunerii cererii de compensare in raport cu dreptul administratiei fiscale de a efectua compensarea din oficiu sunt necesare mentiuni suplimentare. Compensarea din oficiu se poate realiza se realizeaza numai daca organul fiscal doreste acest lucru si evident numai daca si constata existenta conditiilor pentru compensare. Prevederile legale nu contin nici o referire a textului la situatia in care organul fiscal nu constata existenta creantelor reciproce sau cand, desi poate face compensarea, aceasta nu se realizeaza. Aceasta in conditiile in care compensarea poate fi extrem de importanta pentru majorarile de intarziere calculate in sarcina contribuabililor care pe fond nu mai datoreaza alte sume bugetului consolidat. Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/2010 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, prevederile referitoare la compensare si la calculul obligatiilor fiscale accesorii in cazul acestei modalitati de stingere a obligatiilor fiscale au suferit schimbari incepand cu 1 noiembrie 2010. Consecintele cele ma importante ale actului normativ constau in faptul ca efectele compensarii se vor produce din oficiu din momentul in care sunt indeplinite conditii realizarii acesteia - administratia si contribuabilul dobandesc concomitent calitatea de debitor si de creditor si suplimentar se indeplineste conditia ca respectivele creante sa fie administrate de aceeasi autoritate publica. Astfel, in materia consecintelor compensarii regula generala devine aceea a compensarii din oficiu, fara efectuarea altor formalitati. Compensarea va opera de drept la data la care creantele exista deodata, fiind deopotriva certe, lichide si exigibile. Din perspectiva acestor cerinte relevanta este cea privind exigibilitatea. Art. 116 alin (5) din Codul de procedura fiscala astfel cum a fost modificat de actul normatv mentionat mai sus enumera situatiile in care creantele sunt exigibile atat in ceea ce priveste creanta statului cat si a contribuabilului. Astfel, creantele fiscale sunt exigibile: - la data scadentei obligatiei fiscale; - la termenul prevazut de lege pentru depunerea decontului cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare, in limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisa de organul fiscal potrivit legii; - la data comunicarii deciziei, pentru obligatiile fiscale principale, precum si pentru obligatiile fiscale accesorii stabilite de organele competente prin decizie; in mod corespunzator crentele contribuabilului sunt exigibile: - la data comunicarii deciziei de solutionare a cererii de restituire a accizei sau taxei pe valoarea adaugata, dupa caz; - la data depunerii la organul fiscal a declaratiilor fiscale rectificative, pentru diferentele de obligatii fiscale principale stabilite de contribuabil; - la data comunicarii actului de individualizare a sumei, pentru obligatiile de plata de la buget; In situatia in care se are in vedere compensarea, spre exemplu a impozitului pe profit creanta statului se naste prin depunerea declaratiei privind obligatiile fiscale (de exemplu Declaratia 100), aceasta devenind si titlu de creanta. Aceasta creanta devine exigibila potrivit art. 116 alin (5) lit. a) din Codul de procedura fiscala la data scadentei respectiv 25 a lunii urmatoare trimestrului incheiat. Creanta contribuabilului este constatata de decontul cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare creanta devenind exigibila potrivit art. 116 alin (5) lit. b) din Codul de procedura fiscala la termenul prevazut de lege pentru depunerea acestui decont - ziua de 25 a lunii. In cazul acestui titlu de creanta, caracterul cert este conditionat de suma aprobata la rambursare prin decizia organului fiscal. Asadar, compensarea va opera de drept la data de 25 a lunii in care au devenit exigibile obligatiile fiscale declarate si cand a exprat termenul limita pentru depunerea decontului cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare. Se poate remarca faptul ca nu va fi relevanta data depunerii documentelor metionate mai sus ci termenele limita. In concluzie. reglementari in materie de compensare valabile de la 1 noiembrie 2010 si in special compensarea din oficiu care va stopa calculul obligatiilor fiscale accesorii pentru sumele ce vor fi stinse sunt de un real folos. Ele inlatura mecansimul anterior in care efectele in cazul compensarii se produceau in mod real numai prin depunerea unei cereri. Prin intermediul aceleiasi Ordonante de urgenta a Guvernului nr. 88/2010, dar cu aplicare de la 1 octombrie 2010, in cazul in care exista o cerere de restituire/rambursare in curs de solutionare, iar cuantumul sumei solicitate este egal sau mai mare decat creanta fiscala datorata de debitor nu vor mai fi initiate procedurile de executare silita asupra contribuabilului in cauza. in acelasi mod Executarea silita se suspenda, dar numai la cerere, si in cazul in care, ulterior inceperii executarii silite, se depune o cerere de restituire/rambursare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decat creanta fiscala pentru care s-a inceput executarea silita. 3) Anexati documentele necesare solutionarii cererii de compensare. Cererea de compensare trebuie sa cuprinda elementele de identificare a solicitantului, precum si suma si natura creantelor fiscale ce fac obiectul compensarii. Cererea de compensare va fi insotita de documente care dovedesc dreptul la rambursarea sau restituirea de la buget a sumelor: - copii legalizate de pe hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, - copii de pe deciziile de solutionare a contestatiilor, ramase definitive, - copii de pe deciziile de impunere emise de organele fiscale, - copii de pe orice documente din care sa rezulte ca suma platita nu reprezinta obligatie fiscala. 4) Cererea de compensare este solutionata. Organul fiscal intocmeste nota de compensare, o inregistreaza in evidenta fiscala si v-o comunica. Termenul de solutionare a compensarii este, potrivit art. 70 din Codul de procedura fiscala, de 45 de zile daca organul fiscal considera ca detine toate informatiile necesare efectuarii operatiunii. in cazul in care sunt necesare informatii suplimentare, termenul de 45 de zile se prelungeste cu intervalul cuprins intre data solicitarii informatiilor de catre organul fiscal si data inregistrarii raspunsurilor formulate. Rezultatul compensarii la cerere sau din oficiu va fi consemnat intr-o nota de compensare care va fi comunicata contribuabilului in termen de 7 zile de la data efectuarii operatiunii. Termenul de comunicare a notei de compensare de catre organul fiscal este in mod expres aplicabil numai in cazul compensarii efectuate la cerere sau in cadrul procedurii de restituire. In aceste conditii, termenul de informare cu privire la o compensare din oficiu efectuata de catre organul fiscal din proprie initiativa nu este stabilit, ramanand exclusiv la latitudinea acestuia. Sumele supuse procedurii de compensare vor fi utilizate pentru stingerea obligatiilor fiscale mai intai ale bugetului la care a aparut suma de compensat iar mai apoi celorlalte bugete in mod proportional. In cazul in care organul fiscal nu finalizeaza procedura compensarii in termenul de 45 de zile de la data depunerii cererii, puteti beneficia de plata de dobanzi de la buget la nivelul celor datorate bugetului de stat pentru neplata la termen a obligatiilor fiscale, respectiv 0,1% pentru fiecare zi de intarziere a organului fiscal,i de 0,05% dupa data de 1 iulie 2010 si de 0,04% dupa 1 octombrie 2010. Va recomandam ca imediat dupa expirarea termenului legal de incheiere a procedurii compensarii sa solicitati plata de dobanzi in temeiul art. 124 alin. (1) din Codul de procedura fiscala. in lipsa cererii de plata a acestora dobanzile nu se pot acorda. Data de la care sunt datorate dobanzile este data depunerii cererii de compensare. Atentie! In cazul in care organul fiscal demonstreaza ca a solicitat informatii relevante pentru luarea deciziei de aprobare a cererii de compensare, data de la care se calculeaza dobanzile se proroga pana la data obtinerii acestora. Pentru plata dobanzilor datorate de organul fiscal este necesara solicitarea expresa de plata a acestora. Nu asteptati sa obtineti plata de dobanzi pentru intarzierea efectuarii compensarii. O astfel de solicitare are rolul de a impulsiona organul fiscal de a solutiona cererea. in practica plata de dobanzi a fost efectuata numai dupa obtinerea unei hotarari judecatoresti prin care a fost constatata raspunderea organului fiscal in conditiile art. 124 din Codul de procedura fiscala. Data aparitiei: 13 August 2012

Dreptul la somaj si plati compensatorii in cazul concedierii

Intrebare Informarea Inspectoratului Teritorial de Munca si a Agentiei pentru ocuparea fortei de munca se face numai in cazul concedierilor colective sau si in cazul concedierilor individuale pentru motive care nu tin de persoana salariatului (de ex., desfiintarea postului)? Salariatul astfel concediat poate beneficia de indemnizatie de somaj? Daca nu exista contract colectiv de munca la nivel de unitate si nici la nivel de ramura, salariatul mai poate beneficia de anumite plati compensatorii? Solutia specialistului 1. Potrivit art. 69 din Codul muncii, in cazul in care angajatorul intentioneaza sa efectueze concedieri colective, acesta are obligatia de a initia, in timp util si in scopul ajungerii la o intelegere, in conditiile prevazute de lege, consultari cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor, cu privire cel putin la: - metodele si mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numarului de salariati care vor fi concediati; - atenunarea consecintelor concedierii prin recurgerea la masuri sociale care vizeaza, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesionala a salariatilor concediati. Angajatorul are obligatia sa comunice o copie a acestei notificari inspectoratului teritorial de munca si agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca la aceeasi data la care a comunicat-o sindicatului sau dupa caz, reprezentantilor salariatilor. In situatia in care, ulterior consultarilor cu sindicatul sau reprezentantii salariatilor, angajatorul decide masura de concediere colectiva, acesta are obligatia de a notifica in scris inspectoratului teritorial de munca si agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca, cu cel putin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere. Prin urmare, numai in cazul concedierilor colective angajatorul are obligatia de a notifica in scris inspectoratul teritorial de munca si agentia teritoriala de ocupare a fortei de munca. 2. Potrivit art. 17 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii locurilor de munca, in vederea stabilirii dreptului de indemnizatie de somaj, somerii sunt persoanele carora le-a incetat raporturile de munca din motive neimputabile lor. Potrivit art. 5 din Normele metodologice de aplicare aprobare prin H.G. nr. 174/2002 cu modificarile si completarile ulterioare, prin motive neimputabile, in sensul art. 17 alin. (1) din lege, se intelege: a) incetarea raportului de munca in temeiul art. 56 lit. b), e), f), h) si j), art. 61 lit. c) si d), art. 65 alin. (1), art. 94 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare; b) incetarea raportului de munca la initiativa angajatorului, prin notificare scrisa, in temeiul art. 31 alin. (41) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare; c) incetarea de drept a raportului de munca al asistentului personal al persoanei cu handicap grav in cazul decesului persoanei cu handicap grav, in temeiul art. 39 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata, cu modificarile ulterioare; d) incetarea raportului de serviciu in temeiul art. 98 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, cu exceptia cazului in care functionarul public nu mai indeplineste conditia prevazuta la art. 54 lit. a) din aceeasi lege; e) incetarea raportului de serviciu in temeiul art. 98 alin. (1) lit. e) si h) si art. 99 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare; f) incetarea contractului soldatilor si gradatilor voluntari angajati pe baza de contract când sunt clasati «inapt pentru serviciu militar» sau «apt limitat» de catre comisiile de expertiza medico-militara; g) incetarea contractului soldatilor si gradatilor voluntari angajati pe baza de contract, pentru motive sau nevoi ale Ministerului Apararii Nationale si ale Ministerului Administratiei si Internelor; h) incetarea contractului soldatilor si gradatilor voluntari angajati pe baza de contract care nu mai indeplinesc conditiile specifice, stabilite prin ordin al ministrului apararii nationale, respectiv al ministrului administratiei si internelor, pentru ocuparea functiei; i) incetarea contractului soldatilor si gradatilor voluntari angajati pe baza de contract ca urmare a retragerii avizului de securitate specific clasei sau nivelului de secretizare a informatiilor la care urmeaza sa aiba acces de catre autoritatile competente; j) incetarea contractului soldatilor si gradatilor voluntari la expirarea termenului contractului, in situatia in care nu sunt posibilitati de reinnoire, din cauza reducerii functiilor ca urmare a desfiintarii, restructurarii sau a dislocarii unitatii, precum si in situatia in care una dintre parti nu mai opteaza pentru reinnoirea contractului; k) incetarea contractului soldatilor si gradatilor voluntari la implinirea limitei de vârsta in serviciu, stabilita prin ordin al ministrului apararii nationale. Prin urmare, atat concedierea colectiva cat si concedierea individuala are loc din motive neimputabile salariatului. 3. Conform art. 67 din Codul muncii, salariatii concediati pentru motive care nu tin de persoana lor beneficiaza de masuri active de combatere a somajului si pot beneficia de compensatii in conditiile prevazute de lege si de contractul colectiv de munca aplicabil. In sectorul privat, modalitatea de acordare a salariilor compensatorii nu este reglementata de lege. Astfel, cuantumul platilor compensatorii, data acordarii, alte conditii de acordare se stabilesc prin colectiv de munca. Chiar daca Codul muncii nu prevede in mod expres apreciem ca acordarea platilor compensatorii poate fi stabilita si pin contractul individual de munca situatie in care conditiile de acordare se stabilesc prin acest contract. Totodata, consideram ca nimic nu impiedica angajatorul sa acorde salariatilor concediati si alte compensatii decat cele prevazut in contractul individual de munca si in contractul colectiv de munca (CCM). Insa, dreptul la plati compensatorii se stabileste anterior incetarii contractului individual de munca, deci in timpul executarii acestuia. Dupa incetarea contractului individual de munca, cand inceteaza calitatea de angajator si calitatea de salariat, nu se mai pot stabili drepturi in favoarea fostului salariat. Intrucat, legea nu reglementeaza conditiile de acordare a platilor compensatorii, acestea sunt stabilite de catre parti, angajator si salariat. In practica, de regula, salariile compensatorii se acorda la incetarea contractului individual de munca odata cu lichidarea drepturilor salariale.