Lucrul de noapte – interpretare cu probleme, aplicare dupa ureche

Prevederi la nivel european


Directiva 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru identifica drept lucratori de noapte doua categorii de salariati:

- orice salariat care lucreaza cel putin trei ore din programul sau zilnic normal pe timp de noapte;
- orice salariat care poate lucra pe timp de noapte o anumita proportie din timpul sau de lucru anual, definit la latitudinea statului respectiv in legislatia nationala sau in contractele colective de munca.

Codul muncii: o aplicare a Directivei, care aduce neclaritati

Conform Codului muncii, salariatii de noapte sunt salariatii care, dupa caz:
a) lucreaza cel putin 3 ore in timpul noptii (intre orele 22 si 6) – prevedere concordanta cu cea la nivel european
b) efectueaza munca de noapte in proportie de cel putin 30% din timpul lor lunar de lucru (prevedere data in aplicarea Directivei mentionate)

Dupa cum vedem, Codul muncii ofera doua variante conform cu care munca este de noapte, „dupa caz”. Cine apreciaza insa daca e „cazul” primei variante sau e „cazul” celei de-a doua (care este mai favorabila salariatilor)?

Solutia se da de la angajator la angajator. In ce ne priveste, observam ca varianta a doua include prima varianta, deci este mai des aplicabila.

Din cauza efectelor posibile asupra salariatilor, Codul muncii instituie si urmatoarele drepturi: inainte de a presta cel putin 3 ore de munca pe noapte, salariatii in cauza sunt supusi unui examen medical gratuit (gratuit pentru salariati, dar platit de angajator); ulterior, examinarea medicala se realizeaza periodic si, conform art. 124 alin. 3, daca au probleme de sanatate recunoscute ca avand legatura cu munca de noapte, salariatii in cauza trebuie trecuti la o munca de zi pentru care sunt apti.

Durata normala a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depasi o medie de 8 ore pe zi, calculata pe o perioada de referinta de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul saptamanal. Aceasta este prevederea Codului muncii. Care mai arata ca salariatii care lucreaza de noapte beneficiaza de un program de lucru redus cu o ora fata de durata normala a zilei de munca, fara reducerea salariului de baza.

Daca aceasta reducere de program de lucru nu se poate acorda, salariatii care lucreaza noaptea au dreptul la un spor la salariu de minim 15% din salariul de baza pentru fiecare ora de munca de noapte prestata.

Este vreo problema?
Este: lipsa sanctiunilor face ca aceste drepturi sa nu fie respectate de societatile care utilizeaza frecvent munca de noapte. Si care prefera sa plateasca o amenda de cateva mii de lei, odata la cateva luni sau un an, decat sa plateasca sporuri de noapte de zeci de mii de lei.

Horatiu Sasu
Jurist si economist
Consultant in afaceri