Delegare. Timpul de lucru

Intrebare: Avand in vedere prevederile Codului muncii, referitoare la perioada de delegare si cele referitoare la munca suplimentara, va rugam sa ne precizati daca: - pentru un salariat aflat in regim de delegare, perioada de timp necesara deplasarii la locul stabilit pentru delegare si de la locul stabilit pentru delegare spre domiciliu, cuprinsa in afara programului normal de lucru, respectiv de luni pana vineri, de la ora 700 la ora 1500 (spre exemplu salariatul se deplaseaza de la ora 500 la ora 700 sau de la ora 1500 la ora 1700), poate fi considerata timp de munca suplimentar si daca aceasta poate fi platita ca munca suplimentara potrivit prevederilor Codului Muncii, respectiv cu un spor pentru munca suplimentara de minim 75% din salariul de baza, daca timpul respectiv nu a fost compensat cu ore libere platite in urmatoarele 60 de zile. Mentionam faptul ca deplasarea la locul stabilit pentru delegare si de la locul stabilit pentru delegare se face cu un autovehicul al societatii, condus de un alt salariat care este incadrat in functia de sofer; - aceeasi perioada de timp, mentionata mai sus, pentru soferul care a condus autovehiculul, la locul stabilit pentru delegare si de la locul stabilit pentru delegare spre domiciliu, poate fi considerata timp de munca suplimentar si daca aceasta poate fi platita ca munca suplimentara potrivit prevederilor Codului muncii, respectiv cu un spor pentru munca suplimentara de minim 75% din salariul de baza, daca timpul respectiv nu a fost compensat cu ore libere platite in urmatoarele 60 de zile. Mentionam faptul ca soferul este in regim de delegare. Raspuns: Timpul de munca este definit la art. 111 din Codul muncii potrivit caruia, timpul de munca reprezinta orice perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare. Astfel, perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare constituie timp de lucru. Art. 120 alin. (1) din Codul muncii, republicat, munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 112, este considerata munca suplimentara. Art. 112 alin. (1) din cod prevede ca pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana. Conform acestor dispozitii legale, munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal de 40 de ore pe saptamana este considerata munca suplimentara.Asadar, aprecierea ca suplimentara, a muncii prestate de salariat se face in raport de saptamana de lucru ca unitate de timp. Prin urmare, daca salariatul in delegatie a prestat munca, s-a aflat la dispozitia angajatorului si si- a indeplinit sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare constituie timp de lucru mai mult de 40 ore pe saptamana, timpul de lucru ce depaseste cele 40 de ore reprezinta munca suplimentara. In ceea ce il priveste pe conducatorul auto, art. 3 alin. (1) din Hotararea Guvernului nr. 38/2008 privind organizarea timpului de munca al persoanelor care efectueaza activitati mobile de transport rutier stabileste ca in sensul prezentei hotarari, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii: a) timp de munca al lucratorului mobil - perioada de la inceputul pana la sfarsitul timpului de lucru, in cursul careia lucratorul mobil se afla la postul sau de lucru, la dispozitia angajatorului si in exercitiul functiilor sau activitatilor sale, adica: - perioada dedicata tuturor activitatilor de transport rutier. Aceste activitati sunt, cu precadere, urmatoarele: (i) conducerea autovehiculului; (ii) incarcarea si descarcarea; (iii) ajutorul acordat pasagerilor la urcarea si coborarea din vehicul; (iv) curatenia si intretinerea tehnica; (v) toate celelalte activitati vizand asigurarea sigurantei vehiculului, a incarcaturii sale si a pasagerilor sau indeplinirea obligatiilor legale ori de reglementare direct legate de operatiunea de transport aflata in desfasurare, inclusiv supravegherea incarcarii si descarcarii, formalitatile administrative legate de politie, vama, serviciul de imigrare etc.; - perioadele de timp in care lucratorul mobil nu poate dispune liber de timpul sau si i se cere sa fie la postul sau de lucru, gata sa intreprinda activitatea sa normala, indeplinind anumite sarcini asociate serviciului, in special in timpul perioadelor cand asteapta sa se faca incarcarea sau descarcarea, daca durata previzibila a acestora nu este cunoscuta dinainte, si anume fie inaintea plecarii, fie chiar inaintea inceperii efective a perioadei in cauza, fie in conditiile generale negociate intre partenerii sociali; Astfel, daca conducatorul auto in realizarea uneia, a mai multora sau a tuturor acestor activitati depaseste 40 de ore pe saptamana, ceea ce depaseste, reprezinta munca suplimentara.