Delimitarea notiunii de platitor. Norme actuale

In ceea ce priveste plata obligatiilor fiscale, platitorul obligatiei fiscale se distinge de debitor si de contribuabil. Sfera platitorilor este cea mai vasta, depasind-o pe cea a debitorilor, putand cuprinde persoane fizice si persoane juridice, romane sau straine. Prevederile art. 26 din Codul de procedura fiscala nu contin referiri exprese asupra posibilitatii platii obligatiilor de catre alte persoane obligate sa plateasca in temeiul unor obligatii izvorate din raporturile din conventii ale platitorilor. Alineatul 1 al art. 26 mentioneaza doar persoanele care au aceste obligatii de plata ce au ca izvor legea. Cu toate acestea, Codul de procedura nu impiedica efectuarea platii obligatiilor fiscale de catre alte persoane. in acest sens, ca urmare a modificarilor aduse Codului de procedura fiscala prin Legea nr. 158/2006, aceasta posibilitate a primit si o reglementare clara insa in sfera modului de efectuare a platii si nu in cadrul definitiei platitorului. Astfel, dispozitiile art. 114 alin. (2) din Codul de procedura fiscala fac expres trimitere la prevederea din Codul civil referitoare la regulile generale privind capacitatea altor persoane de a face plata in numele debitorului. Potrivit art. 1.093 din Codul civil: "Obligatia poate fi achitata de orice persoana interesata, precum de un coobligat sau de un fidejusor. Obligatia poate fi achitata chiar de o persoana neinteresata; aceasta persoana trebuie insa sa lucreze in numele si pentru achitarea debitorului, sau de lucreaza in numele ei propriu, sa nu se subroge in drepturile creditorului." Pentru platile efectuate dupa data de 1 octombrie 2011, data de la care a intrat in vigoare noul Cod civil vor fi incidente dispozitiile art. 1472 potrivit caruia plata poate fi facuta de orice persoana chiar daca este un tert in raport cu acea obligatie. In sfera platitorilor intra si o categorie distincta prevazuta de alin. (2) al art. 26 din Codul de procedura fiscala, reprezentata de entitati fara personalitate juridica. in aceasta categorie se inscriau in temeiul acestei dispozitii legale subunitatile persoanelor juridice cu sediul in Romania. Astfel, initial aveau obligatia de a efectua plata impozitului pe venitul din salarii sucursalele si punctele de lucru si nu persoanele juridice care le-au infiintat. Astfel, art. 32 alin. (7) din Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale stabileste obligatia pentru orice persoana subiect al unui raport juridic fiscal, inclusiv operatorul economic, institutia publica si institutia publica locala, care are organizata o entitate, cu sau fara personalitate juridica, la alta adresa decat sediul social al subiectului respectiv, cu minimum 5 persoane care realizeaza venituri din salarii, de a solicita inregistrarea fiscala a entitatii respective, ca platitoare de salarii si de venituri asimilate salariilor, la organul fiscal din subordinea ANAF in a carui raza teritoriala se afla adresa unde se desfasoara efectiv activitatea acelei entitati. Solicitarea se face in termen de 30 de zile de la data infiintarii, pentru entitatile nou-infiintate. Organul fiscal are obligatia ca, in termen de 5 zile de la inregistrarea fiscala, sa transmita o copie dupa certificatul de inregistrare fiscala primarului unitatii administrativteritoriale/sectorului municipiului Bucuresti in a carei/carui raza teritoriala isi desfasoara efectiv activitatea entitatea respectiva. Pentru angajatori, dispozitiile legale le impun sa organizeze evidenta contabila corespunzatoare pentru determinarea impozitului pe venitul din salarii calculat, retinut si varsat. Pana la 31 decembrie 2010 plata impozitului pe veniturile din salarii aferente salariatilor din cadrul punctelor de lucru se facea la unitatile trezoreriei pe raza carora acestea functioneaza, pe ordinul de plata mentionandu-se atat codul de inregistrare fiscala al punctului de lucru, cat si cel al societatii care l-a infiintat. incepand cu obligatiile fiscale aferente lunii ianuarie 2011 declararea si plata impozitului pe salarii se realizeaza la organul fiscal in evidenta caruia se afla societatea care a infiintat subunitatea, mentionandu-se in Declaratia 112 informatiile privind obligatiile aferente fiecarei subunitati. Ca urmarea modificarile aduse Codului de procedura fiscala prin Legea nr. 126/2011, incepand cu obligatii aferente lunii iunie impozitul pe salarii aferent sediilor secundare care indeplinesc cerintele Legii nr. 273/2006 se plateste direct la trezoreria pe raza caruia acesta este infiintat de persoana juridica ce l-a infiintat, mentinandu-se obligatia de rapotare a acesteia la nivel unitar prin Declaratia 112 la organul fiscal in evidentele careia se afla. Pentru toti salariatii societatii, inclusiv pentru aceia care isi desfasoara activitatea in cadrul subunitatilor inregistrate fiscal, contributiile sociale se achita la unitatea fiscala unde isi are domiciliul fiscal societatea-mama. In concluzie, plata contributiilor sociale poate fi facuta de catre orice persoana, fie ca are calitatea de debitor, platitor ori este un tert fata de acestia, cu conditia precizarii in documentul de plata a destinatiei precise a platii. Data aparitiei: 13 Iulie 2012