duminică, 8 martie 2009

Actualitatea conventiilor individuale de munca

3 Martie 2009 drd. Ana Cioriciu Stefanescu
Raporturile de munca ale membrilor cooperatori exista in conditiile stabilite, in principal[1] de Legea nr. 1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei[2].
Conform art. 33 alin. (1) din aceasta lege, intre societatea cooperativa si membrul cooperator pot exista urmatoarele categorii de raporturi:a) patrimoniale, concretizate prin obligatia membrului cooperator de a depune partile sociale si/sau aporturi in natura;b) de munca, in cazul membrilor cooperatori asociati la munca si capital, in temeiul contractului individual de munca sau al conventiei individuale de munca, dupa caz, incheiat/incheiata cu societatea cooperativa al carei membru este;c) comerciale cooperatiste pentru livrarile de produse si prestarile de servicii efectuate de membrul cooperator pentru societatea cooperativa in calitate de agent economic independent. Facandu-se o analiza a evolutiei istorice cu privire la raporturile existente intre membrii cooperatori si cooperativa, rezulta ca acestea nu au fost dintotdeauna reglementate asa cum sunt astazi in Legea nr. 1/2005 (patrimoniale, de munca si comerciale), insa cele patrimoniale si de munca au constituit o prezenta constanta in cadrul reglementarilor incepand din 1949.Art. 33 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 stabileste ca pentru societatile cooperative, raporturile de munca ale membrilor acestora se pot reglementa prin lege speciala. O astfel de reglementare, pana in prezent, nu a fost adoptata. Ca urmare, este aplicabil art. 104 alin. (2): „Asociatiile de societati cooperative, uniunile judetene si nationale de societati cooperative pot conveni reguli si norme de reglementare interna, in temeiul si in limitele dispozitiilor legale, prevazute in statute, decizii, hotarari, precum si in alte acte cu caracter normativ emise de autoritatile competente". Asadar, din moment ce legiuitorul nu a inteles sa faca uz de prerogativa sa de legiferare, raporturile de munca se reglementeaza prin norme interne ale cooperatiei emise in limitele dispozitiilor legale3. Aceste norme interne care recunosc expres calitatea de drept comun in materie a Codului muncii si a legilor conexe, preluand in cea mai mare parte prevederile acestora, sunt:a) Normele de reglementare a raporturilor de munca ce au ca temei legal conventia individuala de munca, prevazute in Anexa la Hotararea Consiliului National a Cooperatiei Mestesugaresti nr. 11/20064 [vom folosi in continuare denumirea de Anexa la Hotararea Consiliului National a Cooperatiei Mestesugaresti nr. 11/2006];b) Modelul de regulament intern pentru societatile cooperative prevazute in Anexa la Hotararea Consiliului Uniunii Nationale a Cooperatiei Mestesugaresti din Romania nr. 12/20065 [vom folosi in continuare denumirea de Anexa la Hotararea Consiliului National a Cooperatiei Mestesugaresti nr. 12/2006];c) Statutul – cadru al societatii cooperative mestesugaresti (de gradul 1) aprobat prin Hotararea Congresului Extraordinar al Cooperatiei Mestesugaresti din 10 mai 20056 [vom folosi in continuare denumirea de Statutul – cadru al societatii cooperative mestesugaresti (de gradul 1)];d) Statutul – cadru al societatii cooperative mestesugaresti (de gradul 2) aprobat prin Hotararea Congresului Extraordinar al Cooperatiei Mestesugaresti din 10 mai 20057 [vom folosi in continuare denumirea de Statutul – cadru al societatii cooperative mestesugaresti (de gradul 2)].In art. 1 alin. (1) din Anexa la Hotararea Consiliului National a Cooperatiei Mestesugaresti nr. 12/2006 se precizeaza ca regulamentul este intocmit cu respectarea prevederilor statutare si cu respectarea corespunzatoare a Codului muncii. In cele doua Statute-cadru se stipuleaza ca membrii cooperatori ai societatii cooperative mestesugaresti de gradul 1, respectiv de gradul 2 pot avea cu aceasta urmatoarele raporturi:a) raporturi patrimoniale, concretizate in obligatia membrului cooperator, persoana juridica sau persoana fizica, de a depune contravaloarea partilor sociale in conditiile si la termenele prevazute de statut, prin depuneri in numerar si/sau aporturi in natura; b) atat raporturi patrimoniale cat si raporturi de munca in temeiul conventiei individuale de munca, in cazul membrilor cooperatori lucratori.Si art. 2 din Anexa la Hotararea Consiliului National a Cooperatiei Mestesugaresti nr. 11/2006 arata ca temeiul raporturilor de munca dintre societatea cooperativa si membri cooperatori sunt conventiile individuale de munca.Se observa ca, fata de prevederea art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2005, se face referire:a) pe de o parte, numai la raporturi patrimoniale si la raporturile de munca, nu si la cele comerciale cooperatiste iarb) pe de alta parte, numai la conventia individuala de munca nu si la contractul individual de munca – ca temei al raporturilor de munca dintre societatea cooperativa si membrii cooperatori.De altfel, art. 5 din Anexa la Hotararea Consiliului National a Cooperatiei Mestesugaresti nr. 11/2006 defineste conventia individuala de munca ca „...un contract in temeiul caruia o persoana fizica, care a dobandit calitatea de membru cooperator in conditiile prevazute de statut, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unei societati cooperative mestesugaresti, in schimbul unei remuneratii (salariu)”.Dupa cum se observa, definitia data conventiei individuale de munca vadeste8 inconvenientul reglementarii din Codul muncii referitor la caracterul considerat unilateral al definitiei date contractului individual de munca sub aspectul referirii exclusiv la obligatia salariatului (in cazul nostru, a membrului cooperator) de a presta munca pentru si sub autoritatea angajatorului (aici, organizatie a cooperatiei mestesugaresti) si doar implicit – din constructia „in schimbul unei remuneratii” – se deduce obligatia celui din urma de a plati salariul, alaturi de care ar fi trebuit sa figureze si obligatia generala de a asigura conditii de munca adecvate activitatii desfasurate, precum si pentru securitatea si sanatatea in munca. In ce priveste critica adusa in literatura juridica caracterului idem per idem9 al definitiei date de legiuitor, in art. 10 din Codul muncii, contractului individual de munca, nu mai poate fi retinuta in contextul reglementarii raporturilor de munca de tip cooperatist, pentru ca insasi institutia de referinta poarta o alta denumire: conventie si nu contract. Pe fond insa, asa cum se va putea constata si din cele ce urmeaza, intre conventia individuala de munca pe care o incheie membrul cooperator (persoana fizica) cu societatea coopeartiva mestesugareasca si contractul individual de munca incheiat intre salariat (persoana fizica) si angajator (persoana juridica sau fizica) nu exista diferente semnificative, ultimul constituind modelul pentru cea dintai.De altfel, in literatura de specialitate romaneasca contractul individual de munca a fost definit adesea ca fiind o conventie10. Si in literatura de specialitate franceza, contractul de munca este definit ca fiind acea conventie prin care o persoana se angajeaza sa puna activitatea sa la dispozitia unei alte persoane in subordinea careia se plaseaza, in schimbul unei remuneratii11. Referirea din Legea nr. 1/2005 la raporturile de munca existente intre membrul cooperator si societatea cooperativa in baza contractului individual de munca sau a conventiei individuale de munca vadeste necunoasterea relatiilor existente la nivelul cooperatiei mestesugaresti ori cel putin o superficialitate, deoarece numai membri cooperatori lucratori realizeaza munca in cadrul cooperatiei exclusiv in temeiul unei conventii individuale de munca. Deci referirea alternativa la contractul individual de munca nu ii poate privi pe acestia. Astfel ca, din perspectiva obiectului dreptului muncii12, o subliniere esentiala este cea cuprinsa in art. 16 alin. (2) din Legea nr. 1/2005: „Societatile cooperative sunt obligate sa desfasoare activitatile prevazute de actul constitutiv exclusiv cu membrii cooperatori, daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Per a contrario, daca actul constitutiv prevede expres, cu titlu de exceptie, faptul ca anumite activitati ale cooperatiei se pot desfasura si cu salariati (care nu au calitatea de cooperatori), acestora le vor fi aplicabile normele cuprinse in legislatia muncii. Aceasta, oricum constituie dreptul comun13 pentru raporturile existente intre cooperatie si membrii cooperatori salariati. Rationamentul este confirmat de art. 152 din Anexa la Hotararea Consiliului National a Cooperatiei Mestesugaresti nr. 11/2006: „Societatile cooperative mestesugaresti pot utiliza si persoane incadrate cu contract individual de munca in limita numarului sau a procentului aprobat de adunarea generala”. Dintre acestea fac parte, potrivit art. 48 din aceeasi anexa si acele persoane carora le-au incetat conventiile individuale de munca (ca urmare a excluderii din societatea cooperativa datorita neindeplinirii obligatiile patrimoniale asumate) si doresc sa incheie contracte individuale de munca. Prin art. 69 alin. (2) din Statutul – cadru al societatii cooperative mestesugaresti (de gradul 1) s-a stipulat ca aceasta limita nu poate depasi procentul de 20% din efectivul membrilor cooperatori lucratori ai societatii. Acestor persoane le sunt aplicabile, conform art. 154 din Anexa la Hotararea Consiliului National a Cooperatiei Mestesugaresti nr. 11/2006, dispozitiile Codul muncii si cele prevazute in contractul colectiv de munca, iar in lipsa acestuia le sunt incidente in mod corespunzator hotararile referitoare la clauzele generale privind raporturile de munca. Avand in vedere cele subliniate, vom intelege ca:a) membri cooperatori pot incheia conventii individuale de munca;b) persoanele fizice care nu au calitatea de membri cooperatori sau si-au pierdut aceasta calitate pot incheia contracte individuale de munca.Deci nu se poate punesemnul echivalentei intre contractul individual de munca si conventia individuala de munca cand vorbim de raporturi de munca in cadrul societatii cooperative. Astfel ca, propunem de lege ferenda, sa se faca cuvenita distinctie dupa principiile tehnicii legislative. In acest sens, precizam ca, potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative14, „in limbajul normativ aceleasi notiuni se exprima numai prin aceiasi termeni”; per a contrario daca avem notiuni deferite trebuie sa avem si termeni diferiti. Deci, in prezent, conventiile individuale de munca reprezinta numai temeiul raporturilor de munca dintre societatea cooperativa si membri cooperatori.In lumina precizarilor din literatura juridica15, adaptate specificului raporturilor de munca existente in cooperatia mestesugareasca, putem defini conventia individuala de munca drept acel contract individual de munca in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze o anumita activitate pentru si sub autoritatea societatii cooperative al carei membru este, care, la randul sau, se obliga sa plateasca remuneratia, denumita salariu si sa asigure conditii adecvate desfasurarii activitatii, mentinerii securitatii si sanatatii in munca.______1I. T. Stefanescu, Tratat de dreptul muncii, Editura Wolters Kluwer, Bucuresti, 2007, p. 322Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 172 din 28.02.2005.3Ibidem, p. 33.4A se vedea http://www.ucecom.ro/romana/blsru/DocW/HOT11B.doc5A se vedea http://www.ucecom.ro/romana/blsru/DocW/HOT12B.doc6A se vedea http://www.ucecom.ro/romana/blsru/DocW/BLSRU08A.doc7A se vedea http://www.ucecom.ro/romana/blsru/DocW/BLSRU08C.doc8A se vedea, A. Ticlea, Acte normative noi – Codul muncii – , in Revista romana de dreptul muncii, nr. 1/2003, p. 8. 9«Contractul (…) este contractul (…) ».10A se vedea Al. Ticlea, Dreptul muncii. Contractul individual de munca, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003, p. 6. 11J. Pélissier, A. Supiot, A. Jeammaud, Droit du travail, Dalloz, 2000, p. 145.12I. T. Stefanescu, Tratat de dreptul muncii, cit. supra, p. 33.13Ibidem.14Republicata in Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 777 din 25.08.2004.15A Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Editia a II-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2007, p. 356

2 comentarii:

  1. conform legi actuale din codul muncii ,art 56 alin d ,un membru fondator personal tesa ,cu vechime si stadiu de contributie complet poate sa mai activeze in cadrul cooperativei?

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, poate sa mai activeze, dar cu un contract individual de munca nou, diferit de contractul individual de munca ce inceteaza de drept la implinirea celor doua conditii de pensionare (varsta si stagiu). Pentru noul cotnract de munca nu se va mai datora contributie de somaj, nici angajat si nici angajator.

    RăspundețiȘtergere