TELEWORK - Munca la distanta

Reglementarea si definitia telemuncii pe plan international si european. Teleworking sau telecommuting?
4 Martie 2009
Autor: drd. Ana Cioriciu Stefanescu
" Interesul general in ceea ce priveste conceptul de telemunca a aparut pentru prima data in timpul crizei petroliere de la inceputul anilor '70. Atunci a fost sugerat in mod remarcabil de Jack Nilles de la Universitatea din Carolina de Sud faptul ca tehnologia informatiei are capacitatea de a substitui deplasarea fizica prin comunicatiile electronice si astfel munca se poate realiza la distanta.[1]"
Print YM Articol interesant (1)


Odata cu activarea interesului general, aceasta forma flexibila de munca s-a bucurat de o atentie sporita. A dobandit un numar mare de definitii, mai intai pe cale doctrinara si apoi prin reglementare. Exista numeroase discutii in legatura cu proprietatea acestora de a cuantifica, intr-un mod universal acceptabil, fenomenul in cauza, datorita faptului ca pe langa termenul telework sau teleworking favorizat de catre europeni si introdus, de fapt, de catre autoritatile Uniunii Europene2, mai gasim si termenul telecommuting7, folosit pentru prima data de Jack Nilles, apoi popularizat de futuristul Francis Kinsman in cartea sa Telecomutatorii din 19873. Acesta din urma este mai des folosit peste ocean, in Statele Unite ale Americii.
In limbajul curent cei doi termeni se regasesc utilizati atat in Europa cat si in Statele Unite ale Americii cu acceptiuni identice, esential in apropierea acestor concepte fiind faptul ca supervizarea muncii, contactele cu ierarhia superioara, cu colegii si cu beneficiarii sau clientii se realizeaza in cea mai mare parte prin telecomunicatii.
Insa, Jack Nilles, supranumit „parintele teleworking-ului” ne ofera o definitie alternativa, prin care distinge intre cei doi termeni4.
Astfel, pentru el, telecommuting inseamna munca periodica in afara biroului, una sau mai multe zile pe saptamana, fie acasa, la sediul clientului sau intr-un centru de dotat cu aparatura specifica teleinformatiilor ori substituirea totala sau partiala a transportului la si de la locul de munca cu utilizarea tehnologiei informatiei. Accentul se pune aici pe reducerea sau eliminarea transportului zilnic la si de la locul de munca si nu pe o forma anume de organizare a muncii in sine care sa solicite alte tipuri de contracte colective/individuale de munca si, in consecinta, reglementare speciala.
Spre deosebire de telecommuting, Jack Nilles defineste teleworking-ul ca fiind fenomenul care are loc atunci cand actiunea muncii implica orice forma de substitutie a transportului catre locul de munca cu utilizarea tehnologiei informatiei sub forma telecomunicatiilor si/sau a computerelor. In acest fel are loc transferul muncii catre lucrator. Autorul conchide ca telecommuting-ul este o forma de teleworking, in sensul ca rezolva doar distanta de locul de munca, dar nu este in sine o forma specifica de organizare a muncii, asa cum este teleworking-ul.
In concordanta cu tendinta accentuata de a utiliza prefixul „e" ca un indicator al utilizarii Tehnologia Informatiei si Comunicatiilor (TIC) intr-un oarecare domeniu de activitate, vom recunoaste prezenta in spatiul conceptual si al unor cuvinte precum e-work sau eWork, utilizate in diverse situatii. Insa, daca atat termenul teleworking cat si telecommuting au in vedere aspectul distantei, pe care il contin chiar de la nivelul semantic (prefixul „tele" implica munca la distanta prin utilizarea telecomunicatiilor), in opinia unor autori, eWork nu inseamna in mod necesar munca la distanta, cat munca asistata de tehnologia informatiei si de comunicare - desi exista o serie de autori care utilizeaza termenul numai in contextul „de-localizarii" muncii.5
Acordul-cadru european privind telemunca S/2002/206.01.02, incheiat la Bruxelles in 2002 intre partenerii sociali6 defineste telemunca in art. 2 alin. (1) ca fiind acea forma de organizare sau/si de realizare a muncii utilizand tehnologia informatiei in cadrul unui contract sau a unei relatii de munca, in care munca - ce ar putea fi realizata, in egala masura, in localurile angajatorului - este efectuata in afara acestora, in mod regulat. In continuare, in art. 2 alin. (2) din acelasi acord se precizeaza ca partea care presteaza munca intr-un astfel de contract poarta denumirea de telesalariat.
Definitia Acordului-cadru european a fost reluata si in alte tari ca de exemplu:
· in Belgia de art. 2 din Conventia colectiva de munca de la nivel national privind telemunca nr. 85 din 9 noiembrie 20057;
· in Franta de art. 1 din Acordul national interprofesional din 19 iulie 2005 privind telemunca8;
· in Italia, de art. 1 din Acordul interconfederal pentru implementarea Acordului - cadru european privind telemunca, din 9 iunie 20049.
In Statele Unite ale Americii, Guvernul Federal si statele California, Hawaii, Washington, Arizona, Florida, Minnesota si Connecticut se afla in diferite stadii de institutionalizare, implementare, planificare sau cercetare a programelor de telemunca. Numeroase alte programe sunt in curs de dezvoltare, implicand guvernele locale si/sau sectorul privat10. In Japonia, planul „e-Japan Strategy 2” lansat in iulie 2003, prevede mai ales dezvoltarea telemuncii in Japonia in vederea „realizarii unei societati creative care sa dispuna de metode de munca variate”, obiectivul fiind de a creste la 20% populatia activa pana in 201011.
In competitia dintre Europa, Statele Unite si tarile Asiei de Est, programul de telemunca al Uniunii Europene constituie o componenta importanta a politicilor de dezvoltare. Parlamentul European considera telemunca ca o directie majora de cercetare si actiune. Comisia Europeana a initiat numeroase actiuni pentru stimularea telework. Exista doua documente principale care definesc contextul acestei activitati - Cartea Alba si Raportul Europa si Societatea Informationala Globala, cunoscut si sub numele de Raportul Bangemann - prin care se atrage atentia asupra necesitatii adoptarii de catre tarile membre a unor masuri de sprijinire a telemuncii12, recomandand in acest sens chiar luarea ca modele a Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 177/1996 privind munca la domiciliu13 si Recomandarea Organizatiei Internationale a Muncii nr. 184/1996 privind munca la domiciliu14.
Totusi Acordul-cadru european privind telemunca din 2002 este singura reglementare mai ampla care este inspirata din documentele mentionate mai sus dar care nu a fost insa incorporat in dreptul comunitar printr-o directiva. El este aplicat, deocamdata, direct si autonom fata de Comisie, de partenerii sociali. Evident, acesta face doar o deschidere in domeniu ce permite acoperirea diverselor forme ale telelucrului.15
Scopul Acordului-cadru european este atat modernizarea organizarii muncii cat si reconcilierea vietii active cu cea sociala, incluzand astfel angajamente flexibile pentru realizarea echilibrului intre flexibilitatea si securitatea muncii16. De aceea in functie de evolutiile care au loc pe piata muncii este de asteptat17 ca Uniunea Europeana sa adopte si alte reglementari ale telemuncii.
In septembrie 2006, in cadrul dialogului social european, a fost definitivat primul raport comun asupra aplicarii acestui Acord-cadru. Potrivit acestuia, in marea majoritate a statelor membre Uniunii Europene (cu exceptia Ciprului, Estoniei, Lituaniei si Slovaciei) dar si in Islanda si Norvegia, acordul-cadru s-a aplicat cu respectarea mecanismelor si a traditiilor acestora in domeniul relatiilor de munca, fie prin conventii colective nationale sau sectoriale - de ramura (cum este, spre exemplu, cazul Danemarcei, Frantei, Greciei, Italiei, Luxemburgului, Suediei, Belgiei), fie prin adoptarea unor coduri de conduita (Anglia, Irlanda), fie, in sfarsit, prin adoptarea unor legi (Italia, Portugalia, Republica Ceha, Ungaria).18
Chiar daca in Regatul Unit al Marii Britanii nu exista cadrul juridic specific telemuncii, Guvernul s-a angajat ca telemunca sa urmareasca principiile acordului cadru european. Astfel a publicat in septembrie 2003, impreuna cu confederatia sindicatelor (care vizeaza si angajatii din sectorul public) un ghid de sfaturi privitoare la telemunca. Acest ghid nu are caracter normativ dar prin forta partenerilor sociali este respectat. El explica modalitatea de implementare a Acordului-cadru european in context britanic si constituie astfel o referinta, neobligatorie, pentru raporturile de telemunca19.
In Germania, Federatia germana a angajatorilor si Confederatia Germana a sindicatelor au facut o declaratie comuna invitand partenerii sociali la negocieri si decizand aplicarea sa. In practica, toate sectoarele sunt vizate, sub rezerva ca telemunca este compatibila cu acestea. Exista o puternica vointa din partea puterilor publice pentru dezvoltarea telemuncii. Din 1996, Guvernul federal astfel a multiplicat programele si initiativele in favoarea telemuncii. Programul „telearbeit”, lansat in 1996, implica aplicatiile legate de noile forme de munca desfasurate cu ajutorul tehnologiei informatiei informatiilor. In 2001, o brosura intitulata „Telemunca, ghid pentru practica unei munci flexibile” a fost difuzata de Ministerul economiei.20
In ultimii 20 de ani au aparut un numar de rapoarte asupra teleactivitatilor in Franta, dintre care cel mai cunoscut este al lui Thierry Breton. In perioada recenta, trei rapoarte sunt semnificative21:
· Raportul „Telemunca in Franta” al Forumului drepturilor pe Internet, realizat la cererea Ministerului muncii si publicat la 14 decembrie 2004, la care a participat Yves Lafarsque, director al Obergo. Acest raport abordeaza toate problemele sociale puse de telemuncitori si propune solutii din care s-au inspirat si negociatorii acordului francez;
· Raportul „Munca, retele si teritorii - a regandi telemunca?” din august 2003 care descrie foarte bine diferitele situatii, posibilitati si limite ale telemuncii in Franta;
· Raportul parlamentar asupra telemuncii din noiembrie 2006 intocmit de deputatul Pierre-Morel-a-Lhuissier.
In Italia acordurile incheiate incepand cu anul 1994 la nivel de societate au constituit prima baza de experimentare a telemuncii. Toate acestea s-au conturat mai mult pe valul de exigente ocazionale si conjucturale ale anumitor societati decat pe baza unor strategii economice de larga importanta. Totusi, au meritul de a deschide un drum contractelor la nivel national care s-au incheiat dupa aceea, pana s-a ajuns la o cristalizare a principiilor fundamentale, de reglementare a raportului de telemunca prin Acordul national interconfederal pentru implementarea Acordului - cadru european privind telemunca, incheiat in 9 iunie 2004. 22
Acesta are la baza conceptul de flexecuritate, in sensul ca telemunca este recunoscuta ca o modalitate de desfasurare a prestatiilor ce permite modernizarea organizarii muncii pentru societati si iar pentru lucratori ca o modalitate de desfasurare a activitatii care permite concilierea activitatii lucrative cu viata sociala si de crestere a sanselor pe piata muncii pentru persoanele cu deficiente.23
Desi sectorul public, stricto sensu, este exclus din acordul european, nu exista reticente in reconsiderarea acestui aspect al organizarii muncii de catre partenerii sociali. Mai mult, avand in vedere spectrul larg al telemuncii in lumina conceptului de flexecuritate, putem spune ca o asemene abordare este chiar incurajata. Anumite tari au dezvoltat o politica activa de implementare a telemuncii in sistemul functiei publice. In Canada, Secretariatul Consiliului Trezoreriei, care exercita rol de angajator in functia publica federala a instaurat o „politica a telemuncii” cu efecte din 9 decembrie 1999. In Statele Unite, un program ambitios de telemunca a fost implementat in agentiile federale. Organismele insarcinate cu acest program in cadrul functiei publice au dorit sa favorizeze dezvoltarea telemuncii in functia publica. 24
In Italia pentru domeniul public telemunca s-a introdus, initial in forma experimentala prin asa-zisa lege Bassanini - Legea nr. 191 din 16 iunie 1998. In concretizarea dispozitiilor acesteia25, in 1999 Guvernul a aprobat Regulamentul de punere in practica a telemuncii in administratia publica26 si Acordul privind telemunca in administratia publica27.
Scopul legii italiene28 este reorganizarea muncii si realizarea unor economii in gestiunea resurselor umane, precum si flexibilizarea angajarilor. Este admis pentru prima data ca administratia publica poate avea o forma de lucru la distanta in art. 4 al acestei legi. Din coroborarea acestuia cu art. 1 alin. (2) din Decretul-Lege nr. 29/03.02.199329 reiese ca administratia publica, in sensul de mai sus, cuprinde toate autoritatile administratiei statului, inclusiv institutele si scolile de orice ordin si grad si institutiile de invatamant, societatile si administratiile statului cu organizare autonoma, regiunile, provinciile, primariile, comunitatile montane si consortiile, precum si asociatiile acestora, institutiile universitare, institutele autonome, casele populare, camerele de comert, de industrie, artizanat si agricultura si asociatiile acestora, toate organismele publice non – profit, regionale si locale, autoritatile, societatile si organismele Serviciului sanitar national.
Art. 4 alin. (1) din Legea Bassanini dispune ca persoanele juridice de mai sus pot instala, cu incadrarea in bugetele proprii, aparatura informatica si legaturi telefonice si telematice si pot autoriza proprii angajati sa efectueze, in aceleasi conditii retributive, prestatii lucrative in locuri diferite de sediul de munca, cu determinarea in prealabil a modalitatilor de verificare a indeplinirii acestora.
Art. 2 din Acordul italian privind telemunca in administratia publica arata ca potentialul pozitiv al telemuncii, pe plan social si economic, necesita reguli apropriate si instrumente adecvate pentru a asigura administratiei publice posibilitatea concreta de a se folosi in mod functional de o astfel de forma de flexibilitate a muncii, precum si pentru a asigura angajatului posibilitatea alegerii unei modalitati diferite de prestare a muncii, care sa mentina in mod eficient sistemul de relatii personale si colective.
Art. 4 alin. (5) din Legea Bassanini stipuleaza ca autoritatile administrative interesate pot initia forme experimentale de telemunca, cu consultarea organizatiilor sindicale si a Autoritatii pentru informatica in administratia publica, s-au incheiat contracte colective. Unul din exemple il constituie si Contractul colectiv integrativ/acordul nr. 4/2007 privind criteriile generale si modalitati pentru realizarea proiectelor de telemunca, incheiat intre Comisia de Parte Publica si Reprezentanta Sindicala Unitara30.


(A se vedea pentru detalii A. Cioriciu Stefanescu, Telemunca, in Revista romana de dreptul muncii, nr. 1/2009, p. 60 – 105)
1 D. A. Plesea, Telemunca - o solutie de integrare pe piata europeana a fortei de munca, pe http://www.spiruharet.ro/ei/SectiuneaB/Plesea%20Doru%20Alexandru.pdf
2 Comisia Europeana a fost un sponsor important at cercetarii europene in acest domeniu. A se vedea pentru detalii http://ec.europa.eu/employment_social/news /2002/jul/telework_fr.pdf
3 N. Sfetcu, Gh. Manolea, Ghidul telelucratorului, pe http://www.teleorg.org/ro/ghid_telelucru/index.htm
4 C. Man, Teleworking: Telelucru, teleactivitati sau munca la distanta, Editura Grafnet, Oradea, 2007, p. 21-22.
5 C. Man, op. cit., p. 23
6 A se vedea pentru detalii http://ec.europa.eu/employment_social/news /2002/jul/telework_fr.pdf
7 A se vedea pentru detalii http://www.cnt-nar.be/CCT/cct-85.pdf
8 A se vedea pentru detalii http://www.journal-officiel.gouv.fr/pdf/bocc/20050049/
CCO_20050049_0049_0018.pdf
9 Acesta a fost incheiat intre Uniunea confederatiilor industriale europene si a angajatorilor, Uniunea europeana a artizanilor si a societatilor mici si mijlocii, Centrul ecumenic european pentru pace si Confederatia europeana a sindicatelor (care vizeaza mediul privat). A se vedea pentru detalii sehttp://www.google.ro/search?hl=ro&q=ACCORDO+INTERCONFED
ERALE&meta=Internet, sursa.
10 A se vedea G. Duval, H. Jacot, Le travail dans la société de l’information, Éditions Liaisons, Paris, Franta, 2000; in I. Gheorghe Rosca, Marius Stoica, Noi forme de munca si activitati in societatea bazata pe informatie si cunoastere, pe http://www.racai.ro/INFOSOC-Project/RoscaStoica_st_g05_new.pdf
11 A se vedea http://www.foruminternet.org/telechargement/documents/reco-teletravail-20041214.pdf
12 A se vedea N. Sfetcu, Gh. Manolea, op. cit. pe http://www.teleorg.org/ro/
ghid_telelucru/index.htm
13 A se vedea pentru detalii http://www.un.ro/ilo/2/CONVENTIA%20177.doc
14 A se vedea pentru detalii www.un.ro/ilo/3/RECOMANDAREA%20184.doc
15 A. Popescu, Dreptul international al muncii, Editura C. H. Beck, Editia a II-a, Bucuresti, 2008, p. 403-404.
14 O. Tinca, Preocupari pentru amplificarea dialogului social in Uniunea Europeana. Acordul-cadru asupra telemuncii, in „Revista de drept comercial" nr. 5/2003, p. 64.
17 A. Popescu, op. cit., p. 404.
18 Ibidem.
19 A se vedea http://www.foruminternet.org/telechargement/documents/reco-teletravail-20041214.pdf
20 A se vedea http://www.foruminternet.org/telechargement/documents/reco-teletravail-20041214.pdf
21 A se vedea http://www.ergostessie.com
22 F. Lucafo, Il Raporto di telelavoro. Regole Giuridiche e prassi contracttuali, Editura Cosa e come, Milano, 2007, p. 80.
23 A se vedea pentru detalii http://www.google.ro/search?hl=ro&q=ACCORDO+INTERCONFED
ERALE&meta=Internet;
24 A se vedea http://www.foruminternet.org/telechargement/documents/reco-teletravail-20041214.pdf
25 F. del Giudice, F. Mariani, F. Izzo, Dirrito del lavoro, XXII - edizione, Editura Simeone, 2005, Napoli, p. 368.
26 A se vedea http://www.edscuola.it/archivio/norme/decreti/regtl.html
27 A se vedea http://db.formez.it/FontiNor.nsf/8804ae899ac04f07c12569f40030aaca/
1FF634CD 5F19EF75C1256E200 04BDD1F/$file/AccordoTL_210799.rtf
28 A se vedea http://www.camera.it/parlam/leggi/98191l.htm
29 A se vedea http://www.giustizia.it/cassazione/leggi/dlgs29_93.html#ART1
30 A se vedea http://www.uniud.it/ateneo/organizzazione/servizi_personale/accordi_sindacali/
accordo2007n4_telelavoro.pdf