Prerogativa disciplinara in raportul de telemunca. Exemple de abateri disciplinare

19 Martie 2009
Autor: drd. Ana Cioriciu Stefanescu
" Acordul-cadru european privind telemunca S/2002/206.01.02, incheiat la Bruxelles in 2002 intre partenerii sociali[1] defineste telemunca in art. 2 alin. (1) ca fiind acea forma de organizare sau/si de realizare a muncii utilizand tehnologiile informatice in cadrul unui contract sau a unei relatii de munca, in care munca - ce ar putea fi realizata, in egala masura, in localurile angajatorului - este efectuata in afara acestora, in mod regulat. "

In Romania desi nu avem reglementari specifice pentru telemunca nimic nu se opune ca un astfel de contract individual de munca sa se poata incheia si, de altfel, se si incheie.2 In acest sens, s-a aratat3 ca in art. 105 - art. 107 din Codului muncii romanesc nu sunt excluse suprapunerea notiunilor de munca la domiciliu si telemunca, intrucat conditiile de desfasurare a activitatii si de realizarea a controlului este lasata, in principiu, la latitudinea partilor. Aceeasi solutie se exprima in doctrina ruseasca4.
Din definitia europeana (dar si din definitiile altor tari) rezulta, pe de o parte, ca telemunca se limiteaza numai la un contract individual de munca, excluzand astfel munca autonoma iar, pe de alta parte, ca „locul muncii" si „felul muncii" sunt elementele specifice contractului individual de telemunca.
Insa acestea nu au incidenta asupra sistemului normal al organizarii muncii, in sensul ca subordonarea telesalariatului fata de angajator ramane in continuare un element esential.
Deci, ceea ce caracterizeaza notiunea legala de telemunca este combinatia din punct de vedere functional – organizatoric a doua elemente, topografic si tehnologic. Cu alte cuvinte, pentru a se configura un raport de telemunca, respectiva prestatie executata in afara localurilor angajatorului, prin intermediul elementului tehnologic, trebuie atat din punct de vedere functional cat si din punct de vedere juridic sa poata fi legata cu sediul angajatorului.5
In virtutea raportului de subordonare, telesalariatul trebuie sa respecte atat obligatiile generale de munca prevazute de lege, in contractul individual si colectiv de munca, in regulamentul intern cat si dispozitiile trasate de angajator.
Aceasta obligatie corespunde dreptului corelativ de control asupra modului de indeplinire a sarcinilor de serviciu.
Telesalariatul care printr-o actiune sau inactiune savarseste o fapta in legatura cu munca sa prin care incalca cu vinovatie normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici savarseste o abatere disciplinara.
Prerogativa disciplinara apartine angajatorului; este singurul in masura sa constate savarsirea abaterilor disciplinare de catre telesalariatii sai si sa aplice sanctiunile corespunzatoare.
In stabilirea abaterilor disciplinare esential este sa se tina cont de specificul telemuncii – desfasurarea activitatii la domiciliul salariatilor cu ajutorul tehnologiei informatiei. Asadar, gestionarea informatiilor si fluxul optim al acestora intre telesalariati si angajator, in cadrul echipelor virtuale este indiscutabil elementul de baza pentru disciplina telemuncii. Respectarea tuturor regulilor cu privire la aspectele de mai sus tin de buna desfasurare a raportului de telemunca, incat se intelege ca in masura in care incalcarea acestora aduc atingere respectarii secretului profesional sau a confidentialitatii informatiilor ne aflam in prezenta unor abateri disciplinare.
In acest sens art. 5 alin. (4) din Acordul european prevede ca pot fi calificate ca abateri disciplinare si sanctionate corespunzator incalcarea masurilor stabilite de catre angajator cu privire la restrictionarea utilizarii Internetului.
Aceste prevederi sunt reluate de art. 5 din Acordul national francez interprofesional din 20056 si de art. 14 din Conventia belgiana colectiva de munca de la nivel national privind telemunca nr. 85 din 9 noiembrie 20057. De subliniat este ca in Acordul-cadru european se precizeaza si interdictia pentru telesalariat de a difuza prin Internet materiale ilicite (art. 7 alin. 6). Termenul „ilicit" trebuie inteles8, in sens larg; el incorporeaza si componenta difuzarii unor documente, informatii, materiale imorale care ar fi difuzate prin Internet (iar nu numai a celor care contravin legii). Informatiile de interes public nu se includ in categoria acelor informatii care nu pot fi transmise prin mijloacele moderne de comunicare de catre telesalariat.
Pentru stabilirea altor abateri disciplinare recomandam sa se ia in considerare diferitele ipoteze ce se pot ivi in practica, folosindu-se la sfarsitul enumerarii abaterilor disciplinare, pe langa situatiile avute concret in vedere si formulari-cadru de principiu, cum ar fi “incalcarea cu vinovatie a oricaror altor prevederi din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil” 9.
Desigur, telemuncitorii sunt tinuti sa respecte, pe langa regulile de mai sus in mod corespunzator si pe cele stabilite pentru salariatii de la sediul angajatorului. In cazul activitatilor on-line, ar putea fi retinute ca fapte concrete cele care au legatura cu programul de lucru. Atat in cazul activitatilor on-line cat si off-line, ar mai putea fi retinute urmatoarele fapte ca abateri disciplinare: intarzierea sistematica in efectuarea lucrarilor; neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor; manifestari in indeplinirea sarcinilor de lucru care aduc atingere prestigiului angajatorului; nerespectarea regulilor privind sanatatea si securitatea in munca; refuzul de a indeplini atributiile de serviciu; incalcarea interdictiei de a desfasura activitati de aceeasi natura la alte societati comerciale concurente – strict determinate – dintr-o anumita arie geografica prestabilita etc. Legat de aceasta interdictie care face parte din obligatia generala de fidelitatea stabilita in sarcina telesalariatului, subliniem ca in Italia10 daca angajatorul incredinteaza telelucratorului o munca cu caracter de continuitate ce corespunde unui program normal/intreg de munca el este obligat sa nu desfasoara activitati concurente in dauna celui care l-a angajat.
Daca abaterile disciplinare se stabilesc de regula de catre angajator si se cuprind in regulamentul intern, sanctiunile disciplinare sunt de regula prestabilite de catre legiuitor prin acte normative si doar reluate in regulamentele interne. In orice caz, nu trebuie sa se creeze un regim sanctionator mai greu telesalariatilor fata de cel al salariatilor de la sediul angajatorului. Angajatorul va putea califica, prin regulament, unele abateri ca fiind grave, si chiar va putea prestabili prin regulamentul intern o anumita sanctiune disciplinara pentru o anumita abatere disciplinara11.

(A se vedea A. Cioriciu Stefanescu, Telemunca, in Revista romana de dreptul muncii nr. 1/2009, p. 69 - 105)
1 A se vedea pentru detalii http://ec.europa.eu/employment_social/news /2002/jul/telework_fr.pdf
2 B. Vartolomei, Telemunca — o noua forma de organizare a muncii, in “Dreptul”, nr. 2/2008, p. 68-69.
3 A. Cioriciu Stefanescu, Forme de prestare a muncii la domiciliu – elemente de drept comparat, in „Revista romana de dreptul muncii nr. 3/2008, p. 70.
4 A se vedea A.L. Safonov, Comentariile organelor oficiale la codul muncii al Federatiei Ruse, Moscova, 2006, p. 957-972.
5 F. Lucafo, Raporto di telelavoro. Regole Giuridiche e prassi contracttuali, Editura Cosa e come, Milano, 2007, p. 38.
6 A se vedea pentru detalii http://www.journal-officiel.gouv.fr/pdf/bocc/20050049/
CCO_20050049_0049_0018.pdf
7 A se vedea pentru detalii http://www.cnt-nar.be/CCT/cct-85.pdf
8 B. Vartolomei, op. cit., in “Dreptul”, nr. 2/2008, p. 68.
9 Este o aplicare a art. 23 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative (republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 777 din 25.08.2004), modificata si completata ulterior.
10 O.Tinca, Contractul individual de munca la domiciliu, in „Dreptul”, nr. 8/2003, p. 39.
11 A se vedea A. Ticlea (coordonator), D. Diko, L. Dutescu, L. Georgescu, M. Ioan, A. Popa, Codul muncii – comentat si adnotat cu legislatie, doctrina si jurisprudenta, vol II, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2008, p. 384.