Desfasurarea de activitati remunerate in perioada concediului pentru un interes personal legitim

Inainte de intrarea in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 105/2009 privind unele masuri in domeniul functiei publice, art. 95 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici[2] avea urmatorul continut: Raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivata a functionarului public, pentru un interes personal legitim, in alte cazuri decat cele prevazute la alin. (1) si la art. 94 alin. (1), pe o perioada cuprinsa intre o luna si 3 ani.
19 Octombrie 2009

drd. Ana Cioriciu Stefanescu
Cererea functionarului public apare ca o oferta iar aprobarea conducatorului autoritatii sau institutiei publice constituie acceptarea, ambele ducand la realizarea acordului de vointa, cu precizarea ca interesele personale trebuie sa fie similare cu cele prevazute la art. 95 alin. (1) si art. 94 alin. (1) din Legea nr. 188/1999. Nici un tert (altcineva decat partile raportului de serviciu), nu pot interveni in aceasta chestiune; numai legiuitorul a exclus desfasurarea de activitati remunerate din sfera intereselor personale legitime care sa justifice suspendarea raportului de serviciu. Fac exceptie situatiile in care functionarul public este numit sau ales intr-o functie de demnitate publica, pentru perioada respectiva, este incadrat la cabinetul unui demnitar, este desemnat de catre autoritatea sau institutia publica sa desfasoare activitati in cadrul unor misiuni diplomatice ale Romaniei ori in cadrul unor organisme sau institutii internationale, pentru perioada respectiva, desfasoara activitate sindicala remunerata pentru care este prevazuta suspendarea in conditiile legii – cazuri in care raportul de serviciu se suspenda de drept iar functionarul public este platit.

In prezent, articolul mentionat dispune: „Raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivata a functionarului public, pentru un interes personal legitim, in alte cazuri decat cele prevazute la alin. (1) si la art. 94 alin. (1), pe o perioada cuprinsa intre o luna si 6 luni, fara ca perioadele cumulate de suspendare sa depaseasca 3 ani in cariera functionarului public in cadrul aceleiasi autoritati sau institutii publice. Conducatorul autoritatii sau institutiei publice nu poate aproba cererea de suspendare a raportului de serviciu al functionarului public daca interesul personal legitim este justificat prin desfasurarea de activitati remunerate pe perioada suspendarii raporturilor de serviciu."

Cererea de suspendare a raportului de serviciu se solicita in scris si motivat de functionarul public, cu cel putin 15 zile calendaristice inainte de data cand se solicita suspendarea si se aproba prin act administrativ de conducatorul autoritatii sau institutiei publice, numai pe baza unor documente justificative. Refuzul aprobarii cererii de suspendare a raportului de serviciu in pofida probelor prezentate cu privire la seriozitatea motivelor personale ar putea fi analizata prin prisma abuzului de drept.

Pentru perioda suspendata nu se presteaza munca si nu se plateste salariul.

Se poat intalni situatia in care in care interesul personal legitim a fost justificat, de exemplu, de studii sau de ingrijirea unei rude bolnave iar functionarul public, ce a obtinut aprobarea efectuarii concediului, in intervalul suspendarii raportului de serviciu doreste sa se incadreze din diverse motive (ruda a decedat sau s-a insanatosit ori a renuntat la studii si postul a fost ocupat temporar; desi aceste evenimente nu s-au intamplat, apreciaza ca poate desfasura activitati remunerate pe baza unui contract de munca la domiciliu, cu program cu timp partial sau flexibil ori pe baza unei conventii civile concomitent cu rezolvarea intereselor personale).

Din moment ce interesul personal legitim este justificat de ingrijirea rudei bolnave sau de studii si nu de desfasurarea de activitati remunerate am aprecia ca nu exista impiediment. Dar, dreptul functiei publice, ca subramura a dreptului administrativ si deci a dreptului public, a fost creat pentru cresterea autoritatii puterii publice asupra functionarilor investiti in functii publice, spre deosebire de dreptul muncii aparut din necesitatea protejarii celui mai slab (salariatul)3. In caz de indoiala asupra aplicarii unei norme de drept se va interpreta in favoarea statului si nu a functionarului public, dat fiind principiul preemtiunii interesului public.

Deci, important este sa nu fie afectat interesul public de interesul personal legitim al functionarului public.

Ar fi utile clarificari prin acte normative cu privire la aceste aspecte, ori lamuriri din partea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

___

NOTE:
1Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 668 din 06 octombrie 2009.
2Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, modificata si completata ulterior.
3Alexandru Ticlea, Opinii privind dreptul public al muncii – subramura a dreptului muncii, in Revista romana de dreptul muncii, nr. 4/2009, p. 14.